Șicane între oierul Aron Petroescu și comandorul Iuliu Augustin Imre

Dan TIMARU

Se spune că un  gard bun înseamnă o relație fără probleme cu vecinul. Dar ce ne facem atunci când între proprietăți nu sunt garduri și, mai ales, cum rezolvăm disputele cu vecinii care nu sunt cumsecade? De multe ori, comportamentul celor care ne sunt vecini lasă de dorit și atunci toată liniștea se pierde în tensiuni inutile. Pentru a evita conflicte de asemenea natură, legislația prevede drepturi și responsabilități între vecini. Anumite reguli de bună vecinătate sunt stabilite conform legii, iar cei care veghează la liniștea și ordinea publică trebuie să vegheze ca toată lumea să respecte legea, iar pacea să se aștearnă peste comunitate și, mai ales, între semeni.

De aproape un deceniu, familia Puiu si Monica Imre și-au pus viața în slujba câinilor și pisicilor abandonate. Povestea vieții lor este plină de sacrifiicii și poate că mulți dintre  oameni nu le pot înțelege zbuciumul, dar cu siguranță că ceea ce fac ei este un exemplu de umanism demn de urmat de fiecare dintre noi. Despre povestea familiei Imre s-a mai scris, dar nu acesta este subiectul articolului pe care Ziarul Actualitatea vrea să îl aducă la cunoștință cititorilor săi. Zilele trecute am primit la redacția ziarului o notă din partea lui Iuliu Augustin Imre, în care ne povestea problemele cu care se confruntă Asociația BETTY & TESSA,  din cauza unui vecin care îi încalcă proprietatea.

„Anul trecut, asociația noastră a cumpărat un teren în spațiul extravilan de la Lugoj, unde am construit adăpostul pentru câini și pisici. De când ne-am mutat aici, nu există zi sau noapte în care oile vecinului să nu ne calce abuziv proprietatea! Pomi fructiferi, viță de vie – plantate de noi, au fost distruse de oi sau de ciobanul care își mâna oile pe proprietatea asociației! Am chemat poliția, am făcut sesizări nenumărate… situația e aceeași! Mă gândesc de multe ori, ce ar fi să dau și eu drumul la cei 120 de câini pe terenul lui? S-ar lua măsuri?

Am încercat, încă de la început, să am o relație cordială cu vecinii mei. În parte, am reușit, cu o singură excepție, Aron Petroescu, proprietarul unei turme de oi care a concesionat un teren lipit de proprietatea noastră.

Dumnealui îmi calcă zilnic proprietatea și mă insultă. Am fost amenințat chiar și cu moartea. Când am făcut pentru prima dată cunoștință cu el, l-am rugat respectuos să-și demoleze acareturile pe care le avea construite pe proprietatea asociației. M-a ascultat cu atenție, după care, cu nonșalanță, mi-a răspuns: „Nu vreau! Aici, în Lugoj, eu fac legea. Am să-ți arăt cine sunt eu. Am să-ți închid accesul la proprietate.”

Se referea la drum. Cu toate astea, s-a conformat, și la câteva zile, a eliberat terenul. Credeam că lucrurile vor intra pe făgașul bunei vecinătăți, dar m-am înșelat. Omul acesta nu are respect de nimic. Un angajat de al său spunea că  autoritățile locale consumă carne de oaie, nu de câine! Adică toată lumea era cumpărată de stăpânul său, oierul.

Este drept că, între timp, s-a schimbat administrația locală la Lugoj și sper să găsesc mai multă înțelegere din partea autorităților. Dacă mă adresez justiției, ar trebui să fac o plângere penală, la care, până i se dă curs, pot trece și doi ani de zile. Asta este procedura.

În schimb, dacă la bloc faci scandal, sau dai muzica mai tare, vine imediat poliția și te amendează de nu te vezi. La mine, unde este vorba de lucruri mult mai grave, nu intervine nimeni. Dacă proprietatea particulară este violată, dacă amenințările curg lanț, iar șicanele au devenit la ordinea zilei, încep să mă întreb dacă nu cumva, ceva este putred în povestea asta.

Am făcut nenumărate sesizări, dar poliția nu vine decât până la șosea și de acolo nu se vede realitatea. Mai departe e un kilometru de no-roi, iar legea se pare că funcționează numai pe asfalt. Aici, în pustietatea noastră, funcționează legea junglei, sau legea oierului Aron Pătroescu.

Vă mai dau un aspect: anul trecut, prin februarie, omul ăsta a început să taie pădurea din fața adăpostului. Erau vreo patru inși. Am sunat la 112 și mi-au spus că vor trimite un echipaj. Nu numai că nu a venit nimeni, dar ciobanul și-a luat echipa și au dispărut. Cineva le-a șoptit să spele putina.

Asta a fost într-o joi, iar sâmbătă și duminică s-au întors și au defrișat totul. Meserie, frate! Am sunat la O-colul Silvic, dar nu s-a întâmplat nimic. Nu m-a ascultat nimeni. M-am dus la Garda Forestieră Timiș și au trimis doi inspectori cu doi polițiști. Au numărat 262 de copaci tăiați. I s-a făcut dosar penal și mai departe nu mai știu. Omul e bine, mersi.

Nu este singura ilegalitate comisă. Nu înțeleg ce contract are cu ENEL și cum i s-a permis să tragă curent de la un stâlp de lângă Werzalit. Cablul traversează podul de peste Cernabora sau Știuca, apoi e dus pe lângă dig vreo 500 de metri, apoi coboară în pășune, după care cablul mai urmează un drum de 1 km până la el acasă.

De la șosea și până la el acasă a pietruit un drum pe pășune, lucru total interzis. Nimeni nu a reziliat contractul de concesiune pentru treaba asta, cu toate că legea spune clar că nu are voie să schimbe nici măcar un metru din destinația locului.

Ar fi interesant de aflat cum i s-a prelungit contractul de concesiune de către administrația Boldea, pentru că alți doritori au fost refuzați. Ne întrebăm și noi așa, ce-are el și n-avem noi?”

Acestea ar fi pe scurt cele sezizate de Iuliu Augustin Imre ziarului Actualitatea cu dorința de a fi publicate. Cum nu putem face acest lucru fără să ascultăm și părerea părții adverse, l-am contactat și pe Aron Pătroescu, ca să aflăm și părerea dumnealui. După ce i-am adus la cunoștință acuzele vecinului, acesta a răspuns:

„Domnul ăsta cu câinii nu are nicio autorizație de funcționare în zonă. Eu sunt aici de 10 ani, am o fermă. El a făcut un adăpost de câini, care este ilegal. El și-a mai făcut și un drum  clandestin  pe pășune, iar eu l-am închis. Eu am contract cu Primăria Lugoj pe acest teren, pentru care plătesc 550 de lei impozit pe hectar, anual.

Pe mine nu mă interesează ce zice domnul Verde Împărat. Puteți să scrieți în ziar ce vreți, pe mine nu mă in-teresează, dar să nu ajungem la cuvinte calomnioase, că atunci… ar fi bine să veniți la fața locului să vedeți despre ce este vorba. Nu am afirmat niciodată că eu fac legea la Lugoj sau că autoritățile de aici consumă carne de oaie, nu de câine.

Astea sunt baliverne de-ale lui. Căutați pagina lui de Facebook și o să vedeți câte probleme am avut din cauza lui cu Apele Române și o să vă lămuriți. Cablul de curent l-am tras legal. Am toate avizele Enel și ale  tuturor instituțiilor. Puteți să cercetați. Eu am un contract definitiv cu Enelul, cu autorizație, cu orice.

Nu-i făcut clandestin, așa cum afirmă el. El poate să spună ce vrea, că nu mă interesează. Nu e adevărat că am tăiat pădurea, am curățat doar pășunea, pentru care plătesc redevență. Este obligația mea să o curăț. Am contract pe pășune din anul 2018 până în 2024. Contractul a fost reînnoit legal și resping toate acuzațiile calomnioase ale vecinului meu, Iuliu Augustin Imre.”

Telenovela mioritică dintre oier și comandor este departe de a se încheia. Se pare că, nici măcar scriptic, zona nu este foarte bine delimitată în acte. Fiind la granița cu comuna Victor Vlad Delamarina, nu poți să nu intuiești și alte interese. Deci avem toate ingredientele unui conflict de durată.

Nu credem că degrabă oamenii vor ajunge la pace. Poate că doar oile și câinii proprietarilor vor putea găsi soluția unei conviețuiri în bună înțelegere. Să nu uităm că oaia și câinele trăiesc împreună pe plaiul mio-ritic de câteva milenii și istoria nu consemnează niciunde  că aceste dobitoace s-ar fi dat vreodată în judecată.