Pentru că suntem cenzurați pe Facebook,
ne poți citi pe Telegram și Google News
Vestea că primarul Claudiu Buciu a fost suspendat din funcția de primar m-a luat prin surprindere.
Nimic nu anunța furtuna politică iscată oarecum din senin.
Dar știți cum este, cine seamănă vânt, culege furtună!
Totuși viteza cu care administrația Buciu a fost decapitată îmi dă oarecum de gândit. Te poți întreba dacă nu cumva este vorba în cazul de față de un linșaj politic?
Sau de o abilă înscenare a ieșirii din scenă a unui personaj care nu se mai regăsea în textul piesei.
Te poți întreba multe, pentru că impactul evenimentului asupra mentalului colectiv ridică multe semne de întrebare.
Mi se pare curios că tocmai tovarășii lui de partid din eșantionul superior au fost primii care au dat semnalul mazilirii.
Dar cum în țara asta enormitatea s-a banalizat și nimic nu ar trebui să mai mire, eu insist, și mă mir.
Și ca să nu devin monumentul mirării de pe malurile Timișului încerc să pătrund în tainele acestei telenovele.
Și fără a mă crede analist politic, pentru că avem destui în cetate, eu, ca simplu cetățean al acestei republici mioritice, îmi zic: ia să vedem ce avem noi aici?
Și ce avem noi aici?
Un primar care s-a haiducit încă de la începuturile mandatului și care și-a bătut singur cuie în talpă încă de la instalarea în funcție.
Când nu ții cadența într-o echipă, fie ea și politică, marșul triumfal spre victoria finală pierde din spectacol și nu dă bine la fotografia de imagine.
Venirea lui Claudiu Buciu la cârma orașului a umplut sufletul de speranțe unui anumit segment din electorat.
Dumnealui s-a așezat pe un val imens de așteptări, dar a dezamăgit destul de repede.
Lipsa de comunicare și mai ales spiritul său conflictual l-au adus în această situație.
Nu a înțeles că această funcție implică diplomație, tact și mai ales nu a știut că adversarii politici nu trebuie exterminați, ci convertiți.
A luat măsuri radicale fără să pregătească psihologic populația, iar explicațiile date ulterior nu au mai convins pe nimeni de justețea măsurilor luate.
Acum nu trebuie să credeți că, rămas fără tătuc, am să-mi rup hainele de pe mine de disperare.
Nu am să-mi dau nici cu capul de pereți pentru că mi-am pus ștampila unde nu trebuie. Eu știu că prima dată votezi prost, a doua oară tot așa, iar a treia oară, catastrofal, apoi ciclul se repetă.
Am o tristă experiență câștigată în aceste decenii de democrație, experiență care îmi întărește convingerea că schimbarea în politică, atât pe plan național cât și pe plan local, nu a adus nimic bun, doar regrete.
Păi, nu l-am regretat pe Ceaușescu, apoi pe Iliescu, pe Băsescu și în mod sigur îl vom regreta și pe Iohannis? Nu ne pare rău după Martinescu sau după Boldea? Nostalgiile trecutului bântuie națiunea.
Totuși, întoarcerea la urnă înseamnă doi ani pierduți. Va veni un alt primar care va introduce noi reforme, va rade tot ce a avut legătură cu înaintașul său, iar localitatea noastră dragă va rămâne în continuare un sat cu blocuri.
Poate mă înșel, dar rămân la convingerea că schimbarea domnului înseamnă bucuria prostului!
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns