
Regele hard-ului contra regele zgurii
Sau Nole contra Rafa. Înainte de ultimul act de la Paris, în raportul meciurilor directe, Djokovic îl conducea pe Nadal cu 29-26. Dar spaniolul deținea supremația în meciurile jucate pe zgură, 17-7 Iar la Roland Garros, Nadal trecuse de rivalul său de șase ori, în timp ce acesta îl depășise o singură dată. Dealtfel, în Franța nu mai puțin de 12 finale, între 2005 și 2019 au fost confiscate de așa-numitul „rege al zgurii”. Așa încât mi-aș fi dorit ca, în week-end, în finala 13, sârbul să rupă tradiția. Hai, Nole! Pornește joaca: ritm sufocant, permanent reușite senzaționale, asta e diferența față de meciurile din fazele anterioare. Băieții se împușcă parcă la fiecare schimb, diferența o face un centimetru deviat sau o fracțiune de secundă întârziată. Nadal e, la fel ca favoriții săi de pe Estadio Santiago Bernabeu, extraterestru în primul set. Robot de-a dreptul, să-l învețe cineva să greșească, altfel se termină repede totul ! Al meu e puțin marcat, fiind în stare de mingi – capodoperă, unice, dar și de greșeli copilărești care fac, evident, diferența. Încet-încet, e 5 – 0, incredibil la echilibrul fiecărei mingi jucate în teren. Însă Rafa pune parcă cu mâna mingile în colțurile terenului ! Novak riscă – altă șansă n-are, și pierde clar prima parte: 6 – 0.
Liniște, lucrează computerul
Set 2: greu, dar se face 1 – 0 pentru sârb. O fi oare inceputul unei dorite reveniri ? Nu, nici pomeneală: e geometrie, trigonometrie, artă ! Nadal taie, aparent paradoxal, în forță, forțându-l pe Djokovic să greșească. 1 – 1. După care revine în joc: tușă stînga, tușă dreapta, uimitor, e admirabil și Nole în situații de criză. Degeaba: … break și 1 – 2, Nadal știe mai bine ca oricine că nu ai voie să-l lași pe sârb să prindă trena jocului. Așa că, indiferent de scor, se agață de fiecare minge. 1- 3, uluitor 1- 4 cu break, pare că spaniolul e din altă lume și astăzi chiar e. Având soluții pentru orice. Impresionant. 1 – 5. Cu ghem la zero al spaniolului. Nole cere sprijin, dar numai o minune îl poate ajuta, face totuși 2 – 5 pe serviciul său. Foc de paie: 6 – 2 Nadal după o oră și jumătate, nu puțin ca timp pentru 14 ghemuri. 2 – 0 la seturi, scor periculos?
Nici în ceasul al …13-lea
Set 3: La fel ca-n partea a doua, Nole ia primul ghem. Să sperăm ? Încerc, dar răspunsul toreadorului e dur. Cinci puncte la rând și e egalitate. 2 – 1 sârbul, la mare luptă. E momentul! 15-15, 30-30, hai cu break-ul, dar regele cu bandană roșie are răspuns la orice fază și scapă, chiar și cu un monstru ca Djokovic în față : 2 – 2. Spaniolul contraatacă: break și 3 – 2, impresionant, la zero ! Novak are din nou șansă de break, Jelena sa aplaudă în tribună pentru prima oară și sârbul punctează. E break și 3 – 3. Să fie oare acum momentul ? Pare că da, ghemul următor e controlat în siguranță și adjudecat clar: 4 – 3. Greul abia vine, dar e clar. Riscul e unica soluție la a contracara jocul fără fisură al spaniolului. Nu merge încă, se face 4 – 4. Ușor nervos, Djokovic ratează mingea de 5 – 4, dar salvează mingea de 4 – 5. Hai că se poate ! Preia conducerea și (își) redă speranța. 5 – 4. De unde ? Nadal nu greșește deloc, în ciuda presiunii, trei ghemuri la rând, și încheie cu as, la 7 – 5, marea finală, a treisprezecea câștigată la French open. Păstrând coroana și admirația globului. E frumos să fii și suporter al învinsului. Astăzi însă, din păcate, mi-a fost imposibil să zâmbesc.
Dan H. BRUDIU
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns