În ciuda entuziasmului general al antipesediștilor viscerali din marile orașe, unde și-a cam frânt gâtul, Partidul Social Democrat face încă legea în jumătate dintre județele României. În urbanul mic și-n rural stă foarte bine, deși nu mai e unde era în 2016 și firește că în 2024 lucrurile se vor contura altfel, fiindcă evoluțiile sociale și tehnologice nu pot fi oprite, iar PSD este un partid al trecutului.
Această evoluție este însă lentă, trebuie să fii naiv să crezi că PSD și PSD-ul mic al lui Victor Ponta au căzut în irelevanță. Aceste două partide, care sunt în mod natural aliate și care poate că vor și fuziona în câțiva ani, vor avea împreună la parlamentarele din decembrie în jur de 30-33%, adică exact scorul pe care PSD-ul condus de Mircea Geoană l-a avut la parlamentarele din 2008.
Cum PSD nu are nici un lider menționabil, nu mai vorbim de un prezidențiabil care să aibă șanse reale în 2024 (după căderea Gabrielei Firea, poate doar Vasile Dâncu să se ridice, deși e mai degrabă improbabil), Victor Ponta, care e un foarte bun animal politic, va fi singurul din partea aceea a „eșichierului” care să aibă statura și rezistența, la 52 de ani cât va avea în toamna lui 2024, să încerce accederea la cea mai înaltă funcție.
Mai ales că deocamdată nu pare să aibă nici un contracandidat cu greutate (sigur, lucrurile se pot schimba în patru ani) din partea dreptei care să-i succeadă actualului președinte. Ar putea fi Dacian Cioloș, care e tot mai puțin vizibil și prezent, ar putea fi Nicușor Dan dacă va face minuni în mandatul de primar al Bucureștiului și dacă, firește, va decide că Bucureștiul nu-i mai ajunge.
În rest, vagi posibilități cu șanse străvezii de reușită (cred că nu-și imaginează nimeni că Ludovic Orban sau Raluca Turcan ar putea fi președintele care să-i urmeze lui Klaus Iohannis la Cotroceni), care însă, dacă își joacă bine cărțile în acești patru ani, pot ajunge să spere la o candidatură din partea Partidului Național Liberal, de la Ilie Bolojan (căruia i-ar sta mult mai bine decât lui Orban ca prim-ministru începând din 2021) la Bogdan Aurescu și Adrian Cioroianu (dacă se decide pentru varianta unui diplomat mai degrabă decât pentru cea a unui politician pur-sânge).
Știu că se vehiculează mult numele lui Rareș Bogdan, însă nu cred în șansele lui, deși sigur are ambiția asta. Din partea USRPLUS, câteva figuri care sunt pe val, și care l-au întrecut deja pe Dan Barna, dar care încă nu au anvergură: Stelian Ion, Allen Coliban, Lucian Viziteu.
Așa că atenție la neatenție. Următorul guvern, cel mai probabil dat de o majoritate parlamentară de 55-60% compusă din PNL, USRPLUS și (eventual) PMP sau UDMR, va fi o șerpărie care poate face implozie în cazul unei perioade dificile (care a și început în urmă cu șase-șapte luni) în felul în care au eșuat larga coaliție ajunsă la putere în 1996 (după care PNȚCD practic a dispărut din politica românească) sau struțocămila USL-istă a anilor 2011-2014, din care PNL a ieșit destul de șifonat – numai că de data aceasta USRPLUS se găsește în postura partidului ce poate deconta (chiar dacă nu partidul condus de Barna și Cioloș va impune prim-ministrul) eșecul unei guvernări ce va lua, pe fondul crizei economice care se adâncește, inevitabile măsuri de austeritate. Ceea ce PSD 1 și PSD 2 așteaptă tot mai înfometate.
Claudiu KOMARTIN
29 septembrie 2020
Lasă un răspuns