Prioritățile Lugojului, orașul muzicii / Pleiada marilor dirijori: Remus Tașcău

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Constantin-T. STAN

Începând cu anul 1968, bagheta dirijorală a Corului „Ion Vidu” – cel mai autorizat simbol al Lugojului –, cea mai veche alcătuire vocală urbană românească, a fost preluată de Remus Taşcău (născut în 7 noiembrie 1944 la Margina, jud. Timiş), licenţiat al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (1967), unde a avut ca profesori mari personalităţi ale componisticii şi artei dirijorale româneşti: Tudor Jarda, Dorin Pop, Dan Voiculescu, Romeo Ghircoiaşu ş.a. Remus Taşcău a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Corurilor din România (ANCR) şi membru al Uniunii Muzicienilor Interpreţi din România (UNIMIR).

După o perioadă de tranziţie (răsplătită cu premii I la toate ediţiile concursurilor corale republicane – desfăşurate ulterior sub egida Festivalului Național „Cântarea României”), care a culminat prin abordarea unui repertoriu vocal-simfonic (Orfeu şi Euridice de Chr. W. Gluck, în 1978, în compania Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub bagheta lui Nicolae Boboc, Acis şi Galathea de G. Fr. Händel, în 1978, la Lugoj şi Timişoara, în aceeaşi viziune dirijorală, Simfonia a IX-a de L. van Beethoven, într-o memorabilă interpretare, pe scena Ateneului Român din Capitală, în 1987, sub bagheta lui Mihai Brediceanu, Requiem de Verdi, în 1988, cu concerte la Timişoara şi Lugoj, sub conducerea lui P. Oschanitzky etc.), începând cu anul 1990, corala lugojeană, structurată ca o formaţie vocală camerală (alcătuită, în cvasiexclusivitate, din profesionişti), s-a dedicat abordării unui repertoriu românesc şi universal reprezentativ pentru marile epoci şi arii stilistice: de la muzica renascentistă la muzica psaltică bizantină, de la capodoperele muzicii clasice şi romantice la limbajul modal şi neomodal al creaţiei corale moderne şi contemporane, de la creaţiile de inspiraţie folclorică la muzica de avangardă promovată de György Kurtág (maestrul a iniţiat, în urmă cu câţiva ani, compunerea unui opus pe versuri de Eminescu – Şi dacă… –, dedicat maestrului Taşcău şi venerabilului său cor).

Etalon al muzicii corale româneşti contemporane (Premiul Internaţional „Alexandru Paşcanu”, acordat de Fundaţia Corală „Madrigal” în anul 2000), Corul de Cameră „Ion Vidu” a dobândit o certă recunoaştere internaţională, cucerind laurii unor prestigioase concursuri corale la Karditsa (Grecia, 1994), Montreux (1997), Llangollen (Ţara Galilor, 1999) şi Preveza (Grecia, 2000). În 10 decembrie 2007 a reprezentat România, într-un concert susţinut în faţa altarului bisericii ortodoxe lugojene cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în cadrul unui proiect al Uniunii Europene de Radio – „Ziua Specială de Crăciun 2007” –, concert preluat şi difuzat de
25 de radiodifuziuni din Europa, Canada şi Noua Zeelandă, iar în 10 septembrie 2011, ca un eclatant climax al carierei sale, Remus Taşcău şi corala lugojeană, invitaţi pentru întâia oară la cea de-a XX-a ediţie a selectului Festival Internaţional „George Enescu”, au concertat, în Capitală, pe scena Aulei Magna „Teoctist Patriarhul” a Patriarhiei Române.

Odată cu trecerea la Domnul a lui Remus Taşcău (22 februarie 2014), Cetăţean de Onoare al municipiului Lugoj, a luat sfârşit cea mai fastă perioadă, întinsă pe aproape o jumătate de secol – o veritabilă epocă de aur –, din gloriosul istoric al vechii Reuniuni Române de Cântări şi Muzică, actualul cor „Ion Vidu”. Demn urmaş al unei galerii de providenţiali dirijori care au marcat evoluţia cântului coral românesc lugojean (Iosif Czegka, Ioan Vidu, Filaret Barbu şi Dimitrie Stan), Remus Taşcău a atins culmile perfecţiunii interpretative, suprema măiestrie artistică. Sunetul diafan al corului său, înnobilat cu splendide irizări cristaline, era asemuit cu cel al unei viori Stradivarius. Era supremul ideal al maestrului, care-i avea ca modele artistice pe Marin Constantin şi camerala sa, mirificul „Madrigal”. La rândul său, maestrul bucureştean îl considera pe Remus Taşcău drept unul din urmaşii săi spirituali, un „hăruit al înălţimilor”, aşa cum inspirat îl numea într-un memorabil text omagial.

Iată ce ecouri genera corul lugojean, în iulie 1971, cu prilejul participării la Festivalul Internaţional de Artă Corală „Schwarzwald” din Spaichingen (Germania): „Duminică, înainte de masă, a avut loc, din nou, un strălucitor punct culminant în cadrul celui de-al XXIV-lea Festival Coral, prin concertul coral susţinut de cunoscutul cor de renume internaţional «Ion Vidu» din Lugoj, România. Aici s-a prezentat un cor de cea mai înaltă calitate şi cu excepţionale cunoştinţe de tehnică vocală. Un loc deosebit în concertele corului din România l-a ocupat muzica preclasică şi clasică, evidenţiindu-se perfecta claritate în conducerea vocilor, element determinant în executarea muzicii preclasice. Nicio voce nu voia să domine, toate fiind subordonate ţesăturii polifonice. Cu gesturile mici, economice ale dirijorului său, corul a devenit un minunat instrument, care poate fi comparat cu o orgă la care dirijorul nu are altă misiune decât să tragă registrele cu degetul, pentru a scoate cele mai fine nuanţe sonore” (Corul „Ion Vidu” a avut răsunet, în „Spaichingen Zeitung” – „Henberg Zeitung”, Germania, 7 iulie 1971).

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.