Primarul se implică în restituirea unor secvențe ale istoriei locale

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

În perioada 17-19 septembrie, Lugojul a găzduit ediția inaugurală a Conferinței Internaționale de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis”. Organizatorii au apreciat implicarea directă a edilului-șef și a consilierilor locali în optima desfășurare a importantului eveniment, la care au participat reprezentanți marcanți ai unor cetăți universitare de top: Universitatea din Oradea, Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea din Padova. Amfitrionul celor două zile închinatei muzei Clio, Universitatea Europeană „Drăgan”, a  adus, prin onoranta sa contribuție partenerială, un binemeritat omagiu istoricului Josif

Constantin Drăgan, patronul spiritual al performantului așezământ. În același timp, ca ecou al elevatei întruniri academice, ne exprimăm aprecierea pentru inițiativa primarului Lugojului, dl Claudiu Buciu, care, achiesând la sugestia noastră, a propus patronului Palatului Lugoj (care ar fi trebuit să se numească „Emanuil Gojdu” sau „Regele Ferdinand”) inscripționarea, pe o placă montată la intrarea în fosta Prefectură, a anilor glorioaselor etape istorice care atestă vocația de capitală administrativă a vechiului nostru civitas.

Mai rămân însă de înfăptuit două majore deziderate:

♦ 1. Montarea unei plăci memoriale, din marmură, pe frontispiciul Prefecturii, cu efigia în bronz a lui Emanuil Gojdu, marele binefăcător al studențimii române din Banat și Ardeal, înscăunat comite suprem (prefect al comitatului Caraș) la Lugoj în 1861;

♦ 2. Refacerea grupului statuar, edificat în 1939 la cele două extremități ale Prefecturii, alcătuit din busturile lui Ion I. C. Brătianu, părintele liberalismului național, unul dintre făuritorii României moderne, și Alexandru Mocioni, politician (fost deputat de Lugoj, în 1869, în Dieta din Pesta), cărturar și muzician profesionist, unul dintre primii autori, în istoria muzicii românești, ai unei sonate pentru violoncel și pian.

Nu în ultimul rând, montarea pe frontispiciul gării CFR lugojene a unui însemn care să eternizeze episodul prezenței fizice, în acel spațiu (sacru pentru noi), în 1919, a unor mari personalități: Ion I. C. Brătianu, George Dobrin, George Popovici, Avram Imbroane, Ioan Harambașa, Ștefan Cicio-Pop. Cei care au parcurs cărările Europei civilizate au sesizat, cu siguranță, că istoria este prezentă la tot pasul prin diferite mijloace de exprimare și prezentare, inclusiv statui și plăci memoriale, amplasate în locuri vizibile (adevărate lecții pentru tinerii învățăcei), în spații înconjurate de gazon și simfonii florale.

Pentru omul modern – instruit, educat și cultivat –, sunt (ar trebui să fie) un semn de normalitate și civilizație. Altfel, prin impasibilitate, obstinată nepăsare, indolență și opacitate la ceea ce înseamnă tradiție și spirit identitar, vom ajunge să nu ne mai cunoaștem nu doar marii înaintași, ci și, Doamne ferește, chiar propriii bunici.

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.