Prima şcoală particulară din oraş, la ceas aniversar: 20 de ani de activitate

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Remus V. GIORGIONI

Grădiniţa „Copiii Harului”: cum Dumnezeu
binecuvântează începuturile slabe

Actuala Şcoală „Harul” a început în anul 2001 ca grădiniţă, în câteva spaţii modeste din anexele Bisericii Baptiste „Harul” (de unde numele – şcoala aflându-se într-un parteneriat material, dar şi spiritual cu Biserica). A început cu 21 de copii – două grupe – şi patru angajate: două educatoare, două îngrijitoare, funcţionând în această locaţie până în 2008. Iar la ora când scriem acest articol, are peste 500 de elevi şi 100 de angajaţi.

Dacă la început a existat o oarecare reticenţă faţă de ideea de învăţământ particular, atât din partea viitorilor angajaţi, cât şi a părinţilor, încetul cu-ncetul ideea a prins teren. Bănuim că un motiv de atracţie l-a constituit şi învăţarea limbii engleze (cu o profesoară americancă, Rebecca – despre care am mai scris); iar un altul, educaţia religioasă: părinţii conştienţi au realizat că e benefic pentru copiii lor să înveţe de mici lucruri bune, folositoare.

În anul 2006 se înfiinţează Asociaţia „Legământul Harului”, iar sub egida ei în anul 2008 ia fiinţă Şcoala primară „Harul”, având în structura sa învăţământul  preşcolar acreditat în anul 2009 şi învăţământul primar acreditat în 2012.  Cursurile se desfăşoară în locaţia de pe str. Cuza Vodă nr. 10A (într-un local renovat, oferit de Biserică cu contract de comodat). Începând cu anul şcolar 2015-16, sub auspiciile Şcolii se dezvoltă ciclul gimnazial. Clădirea în care funcţionează acum Liceul teoretic „Harul” este amplasată într-o zonă centrală (str. A. Mocioni nr.10), ca proprietate a Misiunii „Pâinea Vieţii” – misiune care a deschis şi biserica cu acelaşi nume în cartierul Mondial.

Astfel încât, la serbările de sfârşit de trimestru – şi mai ales de an – , serbări ţinute la Biserica „Harul”, copiii veneau în faţa auditoriului (constituit din membrii Bisericii, dar mai ales din părinţii lor) cu cântări de grup sau de cor, declamări de poezii şi versete biblice etc. – toate rostite în două limbi, română şi engleză. Actuala directoare a şcolii este dna profesoară Claudia Filea, primul director fiind tot o doamnă: Ionela Olariu. La conducerea şcolii au urmat: dna Linguraru şi Daniel Cojiţă (la ora actuală pastor la Arad, unde locuieşte).

Într-o discuţie recentă cu factorii responsabili: pastorul Gigel Olariu, iniţiatorul proiectului, şi Emanuel Olariu, administratorul şcolii, am aflat amănunte legate de educaţie, pe care le împărtăşim cu dumneavoastră:

Un vast  proiect educaţional. Cum poţi
să fii, prin naştere cetăţean  american

Pastor la Reşiţa (Biserica Baptistă Nr. 2), dar locuind în Lugoj, pastorul baptist Gigel Olariu – director executiv pentru România al Asociaţiei internaţionale Precept Ministries – simţea un soi de „invidie” faţă de cei din Reşiţa, care beneficiau atât de grădiniţă, cât şi de şcoală primară creştină; nu mai vorbim de Timişoara, unde după Revoluţie se înfiinţase chiar un liceu creştin. Stând de vorbă la o cafea cu dl pastor, dlui mi s-a destăinuit: „Mă gândeam atunci, oare nu vor veni şi pentru Lugoj vremi „de înviorare” în acest sens? Dumnezeu m-a binecuvântat cu trei copii: Emanuel, Delia şi Patricia, dar după ce s-a născut Delia soţia a avut nişte probleme de sănătate, doctorii spunându-i că nu mai poate avea copii”.

Totuşi, dna Mariana Olariu şi-ar mai fi dorit măcar un copil şi se ruga cu credinţă pentru aceasta. Trecuseră aproape 12 ani de la naşterea celui de-al doilea copil (a Deliei), iar ei au continuat să se roage şi să nădăjduiască. Având toată familia în SUA, dorinţa Marianei era să nască acest copil în America, să aibă şi ea în familie măcar un cetăţean american, ca un fel de compensaţie pentru faptul că renunţaseră – cam prea uşor, după părerea unora – la rezidenţa americană.

Când a rămas însărcinată, atât medicii de la Lugoj, cât şi cei de la Timişoara s-au arătat sceptici, fiind de părere că nu va putea să păstreze sarcina până la sfârşit şi i-au recomandat avortul. „Noi nici n-am vrut să auzim de aşa ceva, aşa că am cerut şi părerea altor medici timişoreni. Am dat în sfârşit peste unul care ne-a dat speranţe, spunând: „Doamnă, dacă Dumnezeu vrea, veţi avea copilul.

Noi trebuie să ne facem partea noastră, iar El cu siguranţă îşi va face partea Lui”. Mia Oglice – iniţiatoarea Centrului de Studii Surduc – era la curent cu toate acestea – cunoştea toate aceste amănunte şi a luat toate măsurile necesare, împreună cu biserica lor din America (Waland Park din Chattanooga, Tennesee) pentru ca dna Olaru să poată naşte acolo. La opt luni de sarcină, a zburat spre SUA, fiind întâmpinată  la aeroport de familia Oglice, care au intermediat la spitalul Eeast Ridge, în scopul naşterii.

Cum poate avansa o idee bună
(când este sub oblăduirea Celui de Sus)

După doar câteva luni, în Biserica Harul s-a organizat o sărbătoare specială în cinstea poporului evreu, fiind invitaţi liderii Comunităţii Evreieşti din oraş. A fost program amplu şi variat, cântări de cor şi orchestră (ansamblu vocal-instrumental), iar la la terminarea programului, stând împreună la masă, iată că aceşti lideri lansează conducerii Bisericii o provocare:

„Am văzut că deţineţi un potenţial mare de tineri şi tinere în biserică, iar noi am vrea să vă facem o propunere convenabilă pentru ambele părţi. În spatele sinagogii noastre avem o clădire consacrată în urmă cu o sută de ani ca şcoală confesională. Iar pentru că nu-i putem schimba destinaţia, n-aţi vrea s-o cumpăraţi dvs., pentru o grădiniţă sau şcoală?… Deşi evrei, noi suntem dispuşi să vi-o vindem la un preţ convenabil!”, a adăugat domnul Ivan Bloch, preşedintele Comunităţii Evreieşti.

Căzând pe gânduri, pastorul Nicola i-a mulţumit pentru propunere, dar a menţionat că nu poate hotărî singur, ci doar împreună cu comitetul bisericii. Iată, în continuare depoziţia pastorului Olariu, despre acea şedinţă de comitet:

„Pentru că nici un membru al comitetului nu s-a arătat dispus să se implice în proiect, am declarat că eu sunt gata s-o fac, cu condiţia ca, încă din toamna acelui an să începem o grupă sau chiar două, dacă avem copii suficienţi, în spaţiile disponibile ale Bisericii”.

Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat pastorul G. Olariu era legată de personalul minim pentru grădiniţă: era nevoie urgent de două educatoare şi două îngrijitoare. Deşi existau în Biserică persoane pregătite, nimeni nu credea în lansarea unui program de educaţie privată şi nu era dispus să rişte. Într-un final, fetele au acceptat şi de atunci au trecut peste douăzeci de ani…”

Iar la ora actuală şcoala are peste 200 de copii la grădiniţă, circa 300 de elevi la Liceul Harul, anul acesta existând şi o primă clasă a XII-a. În total 513 copii, incluzându-se aici şcoala generală şi gimnazială, plus Liceul; şi 100 de angajaţi: cei care asigură paza, bucătari, îngrijitoare, educatoare, profesori şi profesoare.

Copiii familiei au dorit să studieze în SUA: Emanuel, când a plecat la studii, a spus că nu are de gând să se mai întoarcă, dar când a terminat facultatea s-a hotărât să revină în ţară (iar acum este administratorul Şcolii). Delia a studiat şi ea patru ani în America, iar la început a fost implicată în procesul de educaţie de la grădiniţă, ca mai apoi, împreună cu pastorul american Gerald Spicer, să deschidă şi un ofelinat creştin.

Patricia a absolvit o universitate din Jackson, Mississippi, dar şi ea s-a hotărât să se întoarcă acasă în România, continuându-şi studiile la Medicina timişoreană.

Deşi de trei ani a ieşit la pensie, pastorul Dumitru Gigel Olariu continuă să slujească Biserica „Pâinea vieţii” din Cartierul Mondial, este implicat în continuare împreună cu familia la Centrul de Studii de la Surduc şi în zona Olteniei, unde a pus fundaţia multor biserici. (Recent a inaugurat localul nou al bisericii din satul natal, Susani. Iată o activitatea prodigioasă: între 10 octombrie 1999 – inaugurarea Centrului de Studii Biblice de la Surduc şi 10 octombrie 2021, Biserica Susani, s-au scurs exact 22 de ani plini şi binecuvântaţi, pentru care membrii familiei Olariu merită felicitaţi!)

Copiii care erau la grădiniță în 2001, acum sunt în clasa a XII-a. Iată încă un exemplu demn de reţinut: una din fetiţele cu care s-a început în 2001 grădiniţa – Zgriban Rebeca – a ajuns în anul 2020 educatoare.

În concluzie…

Cum n-am putut cuprinde decât o mică parte din istoricul unei idei grandioase, facem o scurtă recapitulare, cu câteva date concrete. Iată denumirile succesive, în timp, ale şcolii creştine Harul: Grădiniţa Creştină „Copiii Harului” (2001-2012); Şcoala Primară „Harul” (2008-2012); în 2013 cele două fuzionează sub denumirea de Şcoală Primară; Şcoala Gimnazială „Harul” (2015-2018); Liceul Teoretic Harul – denumire adoptată  definitiv, valabilă în prezent.

În 2015, în urma unui parteneriat cu Fundaţia „Pâinea Vieţii” şi familia Ausnit, se renovează fosta Şcoală Generală 5 (primele 10 clase, cele două intrări şi sala de sport). Este demn de reţinut că – indiferent ce zvonuri se vor fi colportat legat de egida creştin-baptisă a Şcolii – oferta educaţională a LTH se adresează tuturor copiilor, indiferent de etnie, religie şi clasă socială.

Din cele prezentate mai sus, se vede cu ochiul liber evoluţia în timp a acestei şcoli creştine şi ecoul progresiv de care s-a bucurat în rândul comunităţii lugojene, prin exemplul de bună practică în domeniul educaţiei. LTH este o entitate non-profit, finanţarea proiectului vine din contribuţia părinţilor (35% din veniturile fixe lunare), din partea Guvernului (45%), restul de 20% fiind asigurat din donaţii şi sponsorizări.

Accentuăm în final asupra faptului că şcoala susţine şi promovează valorile creştine, procesul de învăţământ se desfăşoară într-o atmosferă caldă, prietenoasă, lipsită de stres, în care primează dragostea şi grija faţă de copii. Colaborarea părinţilor este de asemenea la mare preţ, satisfacerea nevoilor spirituale ale copiilor aflaţi în curs  de formare a personalităţii dublează din plin procesul educaţional.

Ca membră a Asociaţiei Internaţionale a Şcolilor Creştine, Școala Harul urmăreşte atingerea unor standarde înalte de învăţământ, pe plan naţional şi universal.  Credem că, în contextul mondial actual, când valorile tradiţionale ale familiei şi educaţiei creştine au început să cadă în desuetudine, o şcoală precum Liceul Teoretic Harul este mai mult decât necesară unui municipiu de 44.000 de locuitori, ca al nostru.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.