Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar într-o zi lui i se păru că bucăţile de unt pe care cumpărate de la un ţăran sunt cam uşoare. Aşa că se hotărî să le cântărească. Când colo, ce să vezi? În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă fiecare bucată, aceasta cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, s-a dus la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea, şi a cerut pedepsirea acestuia.
Omul a fost dus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat: „Dacă este adevărat ce spune brutarul, te bag imediat la închisoare”. „Să-mi fie iertat, zise ţăranul, dar sunt nevinovat”. „Cum îndrăzneşti să minţi?, sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan care a încercat să mă păcălească!“ „Aşa este, omule? Al tău e untul ăsta?“, întrebă judecătorul.
„Da, al meu este, însă vedeţi dvs, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care, zice el, are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, ce vină am eu?“ Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de grame. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul. Iar morala este asta: cel care vrea să înşele, singur se înşală.
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns