Presa locală, cu bunele și relele ei [un editorial de Dan Timaru]

Un studiu recent despre starea presei locale indică o criză cauzată atât de lipsa banilor cât și de compromiterea anumitor redacții datorită slugărniciei în relația cu autoritățile. Absența preocupării etice și abandonarea criteriilor de performanță în jurnalism sunt un lucru grav și dăunător.

Pe de altă parte, presei locale i se impută faptul că în paginile publicațiilor lipsește conținutul cu valoare pentru comunitate. Păi, ce să scriu, frate, dacă în jur totul este încremenit într-o veșnică așteptare a unor promisiuni electorale și a unei lipse de implicare a societății în treburile cetății.

Timpul trece, ziarul trebuie să apară și, cum jurnalistul lucrează cu materialul furnizat de către cenușiul cotidian, livrează ce primește. Materiale care ar trebui să conțină informații valoroase pentru comunitate sunt greu de realizat, pentru că nu se petrece nimic spectaculos și oricât de talentat ar fi jurnalistul nu poate face din rahat bici, care să mai și pocnească.

De când cu democrația asta lăbărțată, tot cetățeanul a prins glas și, uite așa, ajungi să fii acuzat când scrii, că de ce scrii, sau dacă nu scrii, de ce nu scrii. Dacă în articol pomenești numele actualei administrații care e  pe cale să dema-reze un proiect mai vechi, sar în sus simpatizanții fostei administrații, care te acuză că nu ai specificat că proiectul cu pricina a fost inițiat de foștii.

Mereu se caută nod în papură și motiv de scandal. Mai există și tabăra neînregimentată politic, care dă cu parul și în dreapta și în stânga și căreia cu siguranță o să-i pută și în Rai. Suferim de sindromul Șoșoacă. Anul 2022 va fi cu siguranță un an al conflictelor. Va fi anul – toți împotriva tuturor!

În această situație, cred că presa locală, în goana ei după subiecte, nu ar trebui să mai bage bățul prin gard pentru întreținerea sau declanșarea de noi conflicte. Rolul ei este altul. Asta nu înseamnă că trebuie să punem batista pe țambal și să tolerăm orice formă de abuz.

Și dacă tot am pomenit de țambal și batistă, trebuie neapărat să transmit doamnei director de la Liceul „Aurel Vlaicu” că rolul presei este tocmai acela de a face public fapte reprobabile. Atacul la persoană pe care domnia sa l-a declanșat la adresa jurnalistului de la Lugojeanul.ro care a relatat bătaia administrată de trei elevi unui coleg din instituția pe care dumneaei o conduce nu îi face cinste.

Nu este normal ca dumneaei să se întrebe cu ce drept se amestecă colegul nostru în treburile liceului, cum tot așa nici presa nu se întreabă cum de i-a  căzut dumneaei scama tocmai pe fotoliul de director.

Doamna director vrea să se treacă cu vederea încă o faptă de violență din șirul celor deja existente la Liceul „Aurel Vlaicu” din Lugoj. În situația în care vă aflați, stimată doamnă, trebuie să vă informez că nimeni, niciodată nu a câștigat un război de imagine împotriva presei.

Asigurând-o pe doamna director de toată stima și respectul, sunt convins că a înțeles cam cum stau lucrurile cu presa și că, ori de câte ori va avea nevoie, presa îi va sta la dispoziție. Desigur că sunt multe lucruri de îndreptat și de o parte și de cealaltă, dar  nu  uitați  că, fără  presă locală, cu bunele și relele ei, am fi cu toții mai săraci!