Popa Valentin a cântat prohodul celor trei colegii lugojene: Brediceanu, Hasdeu şi Branişte

Share Button

De când e lumea se cam ştie că fără o sănătate de fier şi fără un sistem educaţional eficient, bine pus la punct, o naţie nu prea e o… naţie. O ştiu foarte bine şi saltimbancii noştri politici, care urlă din toţi bojocii că aceste două probleme sunt prioritare pentru România. Asta numai declarativ. Căci realitatea e cu totul alta.

Să facem o foarte scurtă incursiune în istoria învăţământului românesc şi să punctăm doar câteva momente cruciale din evoluţia sa.

Momentul unu: Spiru Haret separă (desparte) şcoala de biserică; momentul doi, Suzana Gâdea desparte (separă) şcoala de învăţământ, sau invers; momentul trei, analfabeţi funcţionali, „tăietori de pamblici”, schingiuitori de limbă românească, pe ritmuri de sarabandă, separă (despart) învăţământul de… învăţământ, reuşind, după numeroase reforme, să-l scoată la… reformă.

Şcoala a devenit un fel de laborator unde copiii, profesorii şi părinţii sunt folosiţi drept cobai. Pentru că trebuia într-un fel sau altul să se justifice în faţa Măriei-Sale Alegătorul şi să aducă „nOUl” în sistem, din nişte capete pătrate au ieşit nişte idei „rotunde”.

Aşa a văzut lumina (de la capătul răbdării) Ordinul MEC, OG sau Metodologia de aplicare a bla, bla, bla… (nici nu mai contează!) Nr. 3732 din 2013, din care o să redau mai jos câteva fragmente:

În funcţie de filiera în care şcolarizează preponderent, unităţii de învăţământ i se poate acorda titlul de Colegiu Naţional pentru filiera teoretică ori Colegiu pentru filiera tehnică sau vocaţională, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii minimale:

1. contribuţia deosebită privind dezvoltarea învăţământului, ştiinţei, culturii şi sportului, la nivel local, regional, naţional şi/sau internaţional;

2. activitatea educativă, pedagogică şi ştiinţifică desfăşurată şi performanţele profesionale înregistrate de elevii unităţii de învăţământ reflectate în rezultatele obţinute la concursurile specifice naţionale şi/sau internaţionale;

3. a) perioada de activitate relevantă a unităţii de învăţământ de peste 75 de ani de activitate, cu statut de liceu teoretic, pentru acordarea titlului de Colegiu naţional; b) perioada de activitate relevantă a unităţilor de învăţământ de peste 50 de ani de activitate, cu statut de liceu industrial/liceu tehnologic/grup şcolar/liceu vocaţional, pentru acordarea titlului de Colegiu;

4. calitatea personalului didactic titular reflectată prin: a) ponderea personalului didactic calificat, cu grade didactice sau doctorat; b) implicarea personalului didactic al unităţii de învăţământ în activitatea de cercetare ştiinţifică sau pedagogică; c) lucrări ştiinţifice sau pedagogice publicate de către personalul didactic al unităţii de învăţământ; d) implicarea personalului didactic al unităţii de învăţământ în formarea continuă a cadrelor didactice, în calitate de formatori;

5. calitatea absolvenţilor unităţii de învăţământ reflectată prin: a) personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturale, sociale, sportive la nivel regional, naţional şi/sau internaţional; b) rata de promovabilitate la examenul de bacalaureat peste media naţională, pe ultimii 3 ani;

6. a) Existenţa a cel puţin două niveluri de învăţământ acreditate care să funcţioneze în unitatea de învăţământ, cu statut de liceu teoretic sau liceu vocaţional, în ultimii 5 ani; b) existenţa cel puţin a unui operator economic cu care unitatea de învăţământ, cu statut de liceu industrial/liceu tehnologic/grup şcolar, are încheiat un protocol de parteneriat în vederea pregătirii practice a viitoarei forţe de muncă;

7. implementarea cel puţin a unui proiect cu finanţare externă relevant pentru dezvoltarea unităţii de învăţământ, în ultimii 5 ani.

Îndeplinind cu brio toate aceste cerinţe, cele trei licee lugojene, amintite mai sus, au primit „titlul” de colegii, pe o perioadă de cinci ani, titlu de care au fost deposedate începând cu acest an şcolar.

Fără a fi „colegiu naţional” (de fapt colegiu, conform DEX, înseamnă  instituţie şcolară de nivel mediu sau superior), Liceul C. Brediceanu, pe parcursul îndelungatei sale existenţe, a „produs” pe bandă rulantă oameni mari: academicieni, profesori universitari, ingineri, medici, profesori, jurişti şi alţii de acelaşi calibru, încât dacă ne-am apuca să îi enumerăm pe toţi, ne-ar fi necesar  timp şi spaţiu tipografic inimaginabil (mă refer la  acest liceu, deoarece sunt şi eu un „produs” al acestei „firme”).

Din păcate, începând cu acest an şcolar, apele s-au cam tulburat. Din dorinţa de a le limpezi, am stat de vorbă cu directorul uneia din instituţiile vizate şi anume cu prof. dr. Aurel Sima, director al C. N. „C. Brediceanu” care, vădit nemulţumit, mi-a declarat următoarele:

„Am înaintat toate diligenţele necesare pentru reînnoirea titlului de colegiu. În urma acestui demers, am primit de la MEC Ordinul de revocare a tilului de colegiu, ordin semnat de ministru, datat 11 septembrie 2018, care a ajuns la noi la data de 27 septembrie 2018 (?!), solicitându-ni-se aplicarea lui începând cu noul an şcolar. Or, este ştiut că data începerii anului şcolar a fost 10 septembrie 2018″.

Este evident că funcţionarii de la BMH (Biroul de Mişcarea Hârtiilor), prinşi printre hăţişurile unei birocraţii feroce, tipic românească, nu au funcţionat cum trebuie. Deoarece mai există nişte neclarităţi, ca să nu le numim inadvertenţe,  conducerea şcolii a sesizat atât IŞJ Timiş, cât şi MEC. Acum se aşteaptă un răspuns, care va veni cu mult înainte de Sfântul Aşteaptă. Sperăm.

Că e colegiu sau liceu, e totuna! Un brand pentru învăţământul românesc şi nu numai (a se vedea rezultatele internaţionale de excepţie ale „olimpicului” matematician Sergiu Novac, care mai are foarte multe de spus şi de arătat!)

Mircea ANGHEL

P.S. După un mandat chinuit, de aproximativ 7 luni, plin de gafe şi nerealizări măreţe, cu sabia lui Damocles deasupra căpăţânei sale (non)ministeriale, simţind o uşoară adiere a vântului remanierii, Popa-l nostru, cu coada-ntre picioare, şi-a dat demisia (o, nu vă speriaţi! nu cea de onoare, ci aceea de laş), ieşind de pe scenă, pe unde a intrat. Pe uşa din dos.

1931

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.