Aho, Aho, dragi lugojeni,
N-am venit adus de reni,
N-am venit cu bicicleta,
Am venit cu izoleta.
Și-am venit ca să vă spun,
Că eu nu sunt Moș Crăciun,
Nu-l mai așteptați să vină,
Că este la carantină.
Și cadourile toate,
Să știți că sunt covidate.
Nu primim colaci, nici nuci,
Revelionul, de-l apuci,
Este cel mai mare dar,
În concluzie, așadar,
Sănătatea, dragă frate,
E mai bună decât toate.
Ia mai îndemnați, ai mei,
Că iar dă guvernul lei
Și ne cumpără vaccin,
Să scăpăm, popor, de chin.
Tot românul să renască,
Mândru, liber, fără mască!
Ia mai respirați, flăcăi,
Zornăiți din zurgălăi,
Trageți aerul pe nări
Și urați în patru zări,
Să răsune România
Până fuge pandemia!
Lugojeni și lugojene,
Din hățișul de probleme
Și din multele dileme,
Cu care ne confruntăm,
Trebuie să ne-ntrebăm:
Are rost să mai urăm,
An de an să tot sperăm,
Că la anul care vine,
O s-o ducem, poate, bine?
Timpului, de-i trecem puntea,
Banatul va fi iar fruntea?
Dar sperăm, asta e firea
Care ține omenirea.
Omul ce sfințește locul,
Avem, cred, deja norocul
Că există în oraș.
Și pornim pe alt făgaș,
Iar Lugojul, mândră floare,
Să răsară din răzoare
De ambrozie și gunoaie,
Din gropi și din mușuroaie
De moloz și din puhoaie
De peturi, căzute ploaie
Peste maluri și câmpie,
Și-un oraș frumos să fie!
Centrul nostru bombardat,
Să-l vedem amenajat,
Elegant, civilizat,
Parfumat și luminat…
Și mai e ceva ce doare,
Rău de tot la buzunare.
Pentru gradul de poluare,
Adus apei curgătoare,
Ăștia, care-s de la mediu,
Au găsit, cum știți, remediu
Și ne amendează, frate,
Înghit pe nerăsuflate
Șase mii de lei pe zi,
Până când ne vom trezi,
Că suntem faliți cu toți
Și rămânem în chiloți.
Ar mai fi mult de urat,
Dar afară s-a-nserat,
Semn să-mi termin poezia,
Și să-nchei cu primăria.
Dragii noștri gospodari,
Funcții mici și funcții mari,
La mulți ani și sănătate,
Cinste și prosperitate!
În concluzie, așadar,
Sperăm, domnule primar,
Că s-a înțeles mesajul
Și o să schimbați macazul.
Iar la anul care vine,
Faceți să ne fie bine!
Dan TIMARU
Lasă un răspuns