Piatra cubică, preambulul infrastructurii moderne, un capitol de istorie neîncheiat pentru România

Piatra este apropiată de arhitectura naturii și de nevoile fundamentale ale omului dintotdeauna.

Utilizarea pietrei cubice în construcții, pe lângă aspectul estetic, ajută la menținerea unei suprafețe ce-și conservă proprietățile, indiferent de intemperii. Deși prețul pentru piatră cubică, ce variază, bineînțeles, în funcție de mai multe variabile, este preponderent ridicat, acesta vine la pachet și cu o durabilitate și rezistență extrem de ridicată, care amortizează în timp cheltuielile totale aferente pentru menținerea unei suprafețe, fondată pe altceva decât piatră cubică.

Această fixare a ei în sol ajută pe timp de iarnă sau în cazul unor ploi torențiale prelungite, de regulă toamna, contribuie la sporirea valorii estetice a construcțiilor, integrând-o într-o viziune cultural-artistică întreagă ce recuperează puțin din identitatea Renașterii și din firescul unui design cât mai aproape de natură.

Piatra cubică, preambulul infrastructurii moderne

Acest climat architectonic–cultural este specific și în România, de regularitate în spațiul urban al secolului trecut, când aristocrația română se bucura de bulevarde largi pavate exclusiv cu piatră cubică.

E îndeajuns să realizăm o scurtă incursiune în istorie să observăm că pavarea cu piatră cubică a avut valoarea ei pretutindeni în interiorul comunităților urbane și în preambului unei infrastructuri moderne.

Drumurile romane sunt cel mai bun exemplu în acest sens care dovedesc din plin că piatra cubică rezistă mii de ani cu puține intervenții din partea omului sau a autorităților, bineînțeles, când este cazul.

Bulevardul Champs-Élysées din Paris, Vaticanul, Roma sunt exemple substanțiale în acest sens, care contribuie la înrădăcinarea acestei realități stringente și rezistente reprezentate istoric: de piatra cubică.

Piatra cubică prezintă astăzi un nou interes

Eadevine un element important pe tot parcursul istoriei, inclusiv astăzi unde, ea continua să fie folosită preponderent în spațiul european, occidental și nu numai.

Această utilizare a ei în dezvoltarea unei infrastructuri durabile se răsfrânge în prezent în spațiul privat, acolo unde oamenii încep să-i înțeleagă valoarea, contribuind astfel la confortul și liniștea propriei case, propriei proprietăți, fie că vorbim despre spațiul rural sau urban.

Pe lângă alegerea unei resurse cu multiple calități care te integrează într-un peisaj cultural de continuitate istorică, piatra cubică veche are meritul, datorită durabilității sale în timp, de a-ți conferi și un statut în comunitate, la care ceilalți pot să aspire prin propriul exemplu.

Astfel, aceasta produce și o continuitate în sânul comunității de conștientizare continuă a beneficiilor și a efectelor pozitive pe termen lung ale pietrei cubice.

Piatra cubică sporește binele general al comunității

Piatra cubică este naturală din punct de vedere al compoziției, indiferent că vorbim despre granit sau piatră de râu. Acest aspect este deosebit de important asupra mediului înconjurător care nu este afectat în vreun fel.

Urmând filosofia de a spori binele general, indivizii au posibilitatea să-și îndeplinească și misiunea de cetățeni în rândul comunității ce aspiră spre un grad ridicat de informare și conștientizare civică.

Natura este cel mai bun exemplu de urmat de la greci încoace, continuând cu epoca modernă unde revine clasicul în foarte multe domenii, inclusiv cel al acestor resurse, de temelie pentru construcția ”cetăților” moderne.

Capitolul ”piatra cubică în România este destul de problematic” după perioada postdecembristă, respectiv 1989, având în vedere asfaltarea unor artere rutiere după ce piatra cubică a fost înlăturară.

Acest trend nou de a utiliza piatra cubică la nivel personal poate deveni un motor pentru utilizarea pe scară largă, națională a pietrei cubice.

Piatra cubică rămâne un capitol de istorie neîncheiat pentru România. Astfel, cade în slujba și priceperea generaților actuale și viitoare de a valorifica și integra piatra cubică în infrastructura modernă, de a prețui materialul natural și a-l pune în operă pentru comunitate.