Peter (Petru) Costea, un posibil europarlamentar

Miercuri, 8 mai curent, oraşul nostru a fost gazda unuia dintre cei 750 de candidaţi la alegerile europarlamentare care vor avea loc la sfârşitul acestei luni. Avocatul româno-american – făcut de cunoscut lumii întregi prin pledarea în cazul familiei Bodnariu din Norvegia – a avut la Lugoj o întâlnire în cadru restrâns cu alegătorii, după ce dăduse un interviu de 25 de minute la postul local TenTV (local – dar bine cunoscut în toată partea de vest!).

Originar din Bihor, Petru Costea a petrecut vreo 12-13 ani în Arad, după care a emigrat în State. În toate interviurile pe care le-a dat în această campanie electorală (printre care şi televiziunii on-line Prodocens Media), candidatul independent a prezentat publicului alegător atuurile sale – cele care îl recomandă ca parlamentar european, în faţa contra-candidaţilor săi. Îl recomandă studiile, experienţa profesională (mai nou se spune „expertiză”, care în româneşte, până nu de mult, însemna cu totul altceva), mediul din care provine. Printre cei 750 de candidaţi se află doar trei avocaţi, mulţi dintre ei – chiar susţinuţi de partide – fiind fără studii superioare sau un minim de experienţă de tip parlamentar.

Domnul Costea dispune de şase diplome universitare şi două doctorate, luate – toate – „pe bune”, adică în afara sistemului de învăţământ românesc, care după simulacrul de revoluţie de la noi şi-a cam pierdut credibilitatea. (Nu e cazul să amintim aici nenumăratele cazuri de plagiat sau de cumpărare a diplomelor – să nu mai vorbim de diplome false, „minuni” care în alte părţi ale lumii sunt cu totul de neconceput. Amintim doar, la obiect, că acest candidat a dobândit o licenţă în Ştiinţe Politice, masterate în Drept Internaţional, Relaţii Internaţionale, Strategii Internaţionale şi Controlul Armelor; doctorate în Diplomaţie şi Avocatură.)

Pe lângă educaţie – care, am putea obiecta, este pur teoretică – Mr. Costea are la activ o îndelungată experienţă de avocat pledant, rezolvând zeci şi sute de cazuri, printre care, cele ale unor familii de români pripăşiţi prin ţările nordice sunt dintre cele mai răsunătoare. Petru Costea este un om al legii format în sistemul judiciar american, cu rezultate mai mult decât pozitive şi are mare dreptate când pledează pentru cauza proprie în faţa alegătorilor români din ţară sau diaspora: un avocat pledant, cu o activitate îndelungată şi o experienţă bogată se recomandă de la sine pentru viaţa parlamentară, fiindcă asta a făcut toată viaţa, a… parlamentat (aceasta fiindu-i profesia).

Să nu pierdem din vedere că sistemul judiciar american este mult mai solid decât altele, implicând un juriu de cetăţeni din diferite profesii şi domenii. Aceştia sunt invitaţi să participe la actul juridic în calitate de juraţi, astfel încât cel judecat are mai multe şanse să fie bine înţeles şi corect judecat, fiind vorba de cetăţeni ca el implicaţi în procesul juridic. Introducerea juraţilor în actul de judecată umanizează procesul juridic care este, prin natura sa, destul de sec şi intolerant; aplicarea ad litteram a legilor a şi produs termenul de „legalism”, care înseamnă inflexibilitate, de multe ori inumană, cum s-a şi întâmplat în cazul acelui Barnavernet specializat în confiscarea de copii ai imigranţilor cu apartenenţe religioase.)

…Şi, pentru că veni vorba, să readucem puţin în memoria cititorului celebrul şi răsunătorul caz de dreptate inumană. Familia de români stabiliţi în Norvegia: el cetăţean român – ea româncă norvegiană, de religie penticostali, aveau cinci copii pe care, în limitele bunului simţ, spre a evita haosul în casă, îi mai şi disciplinau puţin: o urecheală, o palmă la fund… Iar măsurile numitei asociaţii – care la noi se traduce prin Protecţia Copilului – au fost absolut disproporţionate: cele două fete de vârstă şcolară au fost „ridicate” direct de la şcoală, la sesizarea directoarei, cei doi băieţi mai mici, de acasă.

Dar culmea absurdului, inexplicabilului, a constituit-o smulgerea de la sânul mamei a unui bebeluş de câteva luni care alăpta (şi care, să fim serioşi, nu se poate spune că a fost acasă decât bine tratat şi doar ajutat! Cum să-l dai pe mâna altei mame, care nici măcar nu este alăptătoare?!). Chiar comunicatul oficial al Bisericii Penticostale norvegiene a fost de toată jena: n-au găsit niciun cuvânt de apărare pentru familia ostracizată: În Biblia lor nu scria niciunul din versetele (vezi Proverbele lui Solomon): „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată” (13:24); „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (22:15). Dar aceasta ţine de familia tradiţională şi de valorile morale sănătoase, care nu se mai prea poartă azi în Uniunea (noastră) Europeană. Când de educaţia unui copil nu mai este responsabil părintele lui – cei doi, care i-au dat viaţă – ci Tovarăşu’ Statu’, lumea se cam duce de râpă.

În cazul familiei Bodnariu, Petre Costea a „pledat” pro-bono, susţinând între decembrie 2015 – iunie 2016 o campanie de presă în favoarea acestui caz scandalos – care chiar a produs indignarea opiniei publice mondiale. După o serie de articole legate de caz, legislaţie etc. – dar şi numeroase intervenţii de natură juridico-diplomatică, avocatul american de origine română a avut satisfacţia de a vedea rezolvat cazul: reunirea familiei despărţite. Poza sa, alături de părinţii şi copiii familiei Bodnariu, a făcut înconjurul globului prin reţelele de socializare, demonstrând că încă se mai poate face ceva în materie de drepturile – şi autonomia părinţilor, drepturile copiilor (fără o falsă autonomie, ci dependenţi până la o vârstă de părinţii lor, cum e şi firesc).

Dar haidem să exemplificăm – fiindcă este vorba de valorile pe care le va apăra Petru Costea în Parlamentul European (dacă va fi ales, desigur). Nu demult s-a votat în Scoţia o lege prin care copilul de la vârsta de 5 ani are voie să-şi aleagă… sexul. Asta înţeleg europenii noştri prin libertate. De altfel, corectitudinea politică şi filosofia GENder (referitoare la genul/sexul persoanei) câştigă tot mai mult teren într-o Europă care se leapădă treptat de valorile tradiţional-creştine, care la noi în ţară încă mai sunt la mare căutare. După ideologia gender există n nuanţe sau variaţii de sex uman, încât te şi miri că mai suntem consideraţi o specie aparte, iar nu incluşi în regnul animal.

Când soţia mofturoasă, dar mai ales copilul minor – adică imatur – are dreptul să sune la poliţie pentru că a fost „mal-tratat” (adică puţin urecheat), lucrurile pe Terra au cam scăpat de sub control. (Autorul acestor rânduri a fost martor, în State, la un asemenea caz: după o discuţie mai aprinsă cu soţia gazdei, ea a pus mâna pe telefon şi a chemat poliţia. Care, apărând prompt, l-a găsit pe bărbat – om serios şi religios, patron de firmă în construcţii – ţinând doi copii liniştiţi în braţe şi unul în poală… Atunci, oamenii legii au înţeles rapid care-i situaţia şi au încheiat cazul fără mare tam-tam). Am citit undeva o alegorie interesantă, care zice aşa: Omul este singura fiinţă care poate face promisiuni de fidelitate. Câinele nu…, dar dacă ar putea-o face, ar muri la datorie (cunoscut ca fiind credincios). Pisica nu…, şi chiar dacă ar putea-o face – promisiunea -, ţi-ar râde în nas flegmatic, încălcând-o prompt.

…Este greu – aproape imposibil – să militezi, să lupţi pentru normalitate într-o lume în care există o teribilă relativizare şi confuzie a valorilor. Acest lucru vrea să-l încerce şi chiar să-l şi reuşească avocatul român, stabilit pentru o vreme în America. Mai ales că intenţionează s-o facă pe baze creştine, biblice, pe care Ortodoxia noastră naţională le aplică în mod consecvent – cel puţin prin concepţiile dogmatice sănătoase ale ierarhilor ei, dacă nu şi prin moralitatea populaţiei de rând. Când aceste valori, cu care am crescut – care ne-au crescut şi ne-au legănat copilăria – se clatină (când un alt avocat român din SUA a trebuit să scoată din închisoare o funcţionară de stare civilă care n-a vrut să-şi calce pe conştiinţă semnând un act care contravenea concepţiilor ei religioase) este bine şi necesar să votăm pentru parlamentul Europei oameni de nădejde, cum e românul Petre Costea!

R.V. GIORGIONI