Manifestul Partidului Socialist din Transilvania și Banat.
Insultarea Ardealului de către regățeni
Cu făgăduirea tuturor bunătăților încearcă socialiștii să câștige aderenți
De unde se varsă atâția bani, de unde se cheltuiesc atâtea averi, de unde provine această fantastică risipă de bani, când statul se găsește pe pragul falimentului?
Bucureștii petrec, politicienii se îmbogățesc

Apropiindu-se alegerile, Partidul Socialist de la noi a aflat de bine să dea un manifest către alegători. N-am avea nimic de zis dacă acest manifest ar rămâne între marginile obișnuite ale agitației electorale, dar acest manifest e o nouă dovadă despre până unde se poate merge cu îndrăzneala și cu calomnierea și despre larga toleranță ce stăpânește la noi în anumite privințe.

Închipuiți-vă un manifest care are îndrăzneala s-o spună că doborârea bolșevismului din Ungaria a fost o politică nenorocită, că unirea de la Alba Iulia a fost o dezamăgire, că „consistoarele greco-catolice cer ca, în legătură cu reforma agrară, să li se asigure latifundii noi pe lângă cele cari le au”. Cu astfel de afirmații, cu teorii socialist-comuniste și cu făgăduirea tuturor bunătăților cearcă socialiștii noștri să câștige aderenți. Noroc că nu numai ei, ci toate partidele așa fac până ajung la putere. („Drapelul”, Lugoj, XX, 83, 1920, 2)

*

În București, toată lumea petrece. „De la cele mai îndepărtate cârciumi ale mahalalelor și până la Chateaubriand-ul Șoselei Kiseleff, chefurile se țin lanț, milioanele se învârtesc în cel mai ticălos joc ce l-a înregistrat vreodată istoria Bucureștilor”. Tabloul îl face „Țara nouă” și adaugă: „Puțini câți mai au scrupulul de a trăi din ceea ce câștigă au dreptul să se întrebe, în locul poliției, de unde se varsă atâția bani, de unde se cheltuiesc atâtea averi, de unde provine această fantastică risipă de bani, când statul se găsește pe pragul falimentului?”

Pe pragul falimentului, da! Funcționarii publici suferă cumplit și la noi, și dincolo. Statul nu are bani și totuși milioanele se învârtesc ca băncuțele altădată. Un ofițer superior străin, de marină, care venea de la Paris, ne spunea: „Nu mai cunosc Bucureștii. S-au trivializat: milionari la orice pas, risipă enormă cum nu e nici la Paris”.

Da, aceștia sunt Bucureștii. Îmbogățiții de război abundă: guvernul lui Argetoianu îi tolerează și le apără averile. Afacerile se învârtesc cu ajutorul guvernului: Reșița, Bloc-petrol, exportul porumbului – comisioanele de milioane curg gârlă!… Și, în mijlocul acestui danț fără frâu, în mijlocul afacerilor de export și import, se aud insultele ziarului oficios al guvernului:

„Cicio-Pop e ungur, Vaida, asemenea. Ardelenii sunt „trocari mizerabili”, adaugă un oarecare Ioniță de la Brăila sau un Axenfeld îmbogățit.

Milioanele dansează, insultele curg la adresa Ardealului, și țăranii noștri așteaptă dreptate!… La Cameră, opoziția declară că vrea să lucreze, să se voteze toate legile de care țara are nevoie. „Îndreptarea” răspunde că „ardelenii împiedică lucrările guvernului”, iar în culise, politicienii aranjează afaceri cu comisioane ce se zice că au trecut peste cele 80 de milioane ale comisionului cu exportul de porumb.

Bucureștii petrec. Politicienii se îmbogățesc. Argetoianu e ministru de Interne. Țăranii din Ardeal așteaptă dreptatea, iar politicienii le insultă fruntașii!… („Gazeta Transilvaniei”, Brașov, 83, 139, 1920, 1)

A consemnat:

Constantin-T. STAN