O altă slugă la Palat? [short sport] Ne vindem, încă, ieftin

O altă slugă la Palat?

Greu, dar previzibil de închipuit cum se va încheia ultima tentativă de înscăunare pe… banca roş-albastră (ce găzduieşte, simbolic, nişte persoane tensionate şi presionate aşa – numite antrenori) a unui cetăţean portughez cu oarecare succese ca tehnician, pe nume Toni Conceicao. Acesta, se zice, n-a rezistat la prima întâlnire cu jupânul F.C.S.B. decât … zece minute. Credea, naivul, că va porni mica revoluţie în relaţia dintre slugă şi patron, afirmând că doreşte “independenţă totală în alcătuirea primului 11, dar şi la schimbări”, apoi transmiţând mesajul de principiu, care s-ar putea să-i fi fost fatal, dar care în acelaşi timp ar putea să-l salveze: „Eu sunt un antrenor cu performanţe, n-am fost secund, şi rezultatele vorbesc despre ceea ce sunt eu în fotbal”. Sunt vorbele pe care portughezul a ţinut să i le spună personal, în faţă, lui G.B., aşa cum precizează surse media. Foc la fitilul gazdei din Pipera, „obrăznicie” a oaspetelui ce a stopat comunicarea şi negocierile care, în fapt, nu începuseră. Cafeaua a rămas, deocamdată, pe masă. Şi s-ar putea reîncălzi. De câte ori?

Ne vindem, încă, ieftin

Despre cota alarmant de scăzută la care a ajuns fotbalul românesc vorbeşte şi ultima ştire despre transferul momentului. Una din valorile incontestabile pe care le-a produs fotbalul românesc, George Puşcaş, golgeterul naţionalei şi foarte posibil titularul postului şi în echipa de seniori, golgeterul naţionalei la C.E. din Italia şi San Marino, este cotat la doar 3 milioane de euro pe piaţa oficială a transferurilor. Proprietarul său, Internazionale Milano, pregătindu-se să îl cedeze potenţialilor ofertanţi. Reading (liga a doua engleză) şi Birmingham, nume care nu contează în fotbalul mare, s-au declarat interesate, dar valoarea tranzacţiei nu va depăşi 10 milioane de euro. Puţin, mult prea puţin în comparaţie cu, de pildă, atacantul sârb de origine albaneză Sulejmani, transferat, cu zece ani în urmă, de la Heerenveen la Ajax cu peste 18 milioane. Sau cu alte exemple de cote şi tranzacţii ale tarabei unde sunt expuse talentele vecinilor noştri de sorginte balcanică, care transferă mult şi scump. Desigur, trecutul discutabil şi scandalurile în consecinţă provocate de o parte din diriguitorii fotbalului românesc au şi ele influenţa lor nefastă, dar revenirea ca imagine se produce greu şi costă, la propriu, cluburile care produc şi încearcă să valorifice talentele de care, din fericire, nu ducem lipsă. Primul pas – modelul eficient, de succes al Academiei Hagi, nu poate schimba din temelii situaţia, cu atât mai mult dacă rămâne singular.