Nu ai cum să nu râzi („Dacă voi nu mă vreți, nici eu nu mă vreau!”)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Augustin BERCEAN

Foarte multă lume este mai mult decât oripilată de halul în care a ajuns această campanie electorală. De modul în care unii dintre candidați încearcă a se face reamarcați că, „poate poate”, vor fi aleși.

Dar eu cred că, de la atâta înverșunare transpusă prin toate mijloacele media, oamenii au uitat că cea mai aprigă armă împotriva neamprostiei și a grobianismului este umorul.

Și sunt atâtea motive pentru care am avea să râdem, încât sigur ne-ar trece lehamitea…

Momentul de maxim umoristic al acestei campanii s-a întâmplat duminica trecută.

Unul dintre candidații la fotoliul de primar, după ce și-a văzut contracandidații „lăfăindu-se” în lansări electorale pline de mulțime și personalități publice, s-a înverzit tot (sau s-a îngălbenit, mai degrabă, că e culoarea care îl reprezintă politic) și a început să posteze de-a valma fel și fel de „măscării” pe pagina sa de Facebook. Iliescu, Johannis, Ciolacu etc., toți au fost pomeniți dintr-o singură suflare.

Mai puțin ar fi trecut și la Decebal, Menumorut și Hunul Attila, dar a venit noaptea și s-a calmat. Greu și cu ciuda asta că tu nu poți să-ți faci nicio lansare, că n-ar avea cine să vină la ea…

După ce Călin Dobra și Erwin Floroni au spus răspicat că nu există nicio posibilitate de a colabora vreodată cu Claudiu Buciu, oferindu-i funcția de viceprimar, hopa, s-a trezit și Claudiu Buciu să spună că nici el.

Adică nici el nu ar accepta să fie viceprimar. Un fel de: „dacă voi nu mă vreți, nici eu nu mă vreau!”. Nu că l-ar fi întrebat cineva…

Culmea ironiei a fost atinsă tot de același candidat la funcția de primar al municipiului Lugoj. Acesta a scos o „carte” de 70 și ceva de pagini în care se laudă cu realizările sale administrative.

După ce în campania electorală din 2020 a vorbit doar de dezastrul creat de PSD, după ce 4 ani s-a plâns încontinuu de „greaua moștenire” lăsată de PSD, această broșură/carte/almanah/roman autobiografic – spuneți-i cum vreți, e plină cu proiectele începute de… PSD.

Eu i-am zis culmea ironiei, dar sigur se vor găsi mulți în a mă corecta și a găsi alt termen care să definească mult mai exact caracterul celui care a făcut acest lucru.

Nu aveam cum să nu râd și la momentul din săptămâna aceasta intitulat „presa liberă și independentă”. Îi mai țineți minte? „Prietenii” ăia ai mei, presarii, care m-au bălăcărit în ultimul hal într-o anumită chestiune inventată, fără să-mi ceară și mie măcar o dată părerea.

Nu le-am răspuns atunci la toate acele porcării, pentru că bănuiam cine era în spatele lor.

Și iată, un personaj de desene animate cu pagină de Facebook a prezentat negru pe alb, cu dovezi foarte clare, ce bănuiam și eu. Reacția celor desconspirați a fost monumentală. Au început să se certe cu cel care i-a demascat.

Totuși, să ajungi să dialoghezi și să te cerți pe Facebook cu un personaj de desene animate, e ceva…

Chiar dacă nu a mai rămas mult până în ziua alegerilor, va mai curge „multă” încrâncenare pe rețelele de socializare până atunci. Ce să-i faci, unii doar așa știu să comunice.

Celor care încă mai au puterea de a urmări tot ce mai scriu și mai zic candidații la funcția de primar al Lugojului și acoliții lor, le dau un sfat: înainte de a-i citi și de a-i asculta, uitați-vă cine sunt, cu adevărat, acești indivizi.

Ce au făcut ei din viața lor, cum s-au comportat și se comportă ei în societate, cum au reușit să ajungă unde au ajuns în momentul de față și, mai ales, ce reprezintă ei pentru acest oraș.

După ce analizați toate aceste aspecte, s-ar putea să nu mai fiți interesați deloc de ce și-ar dori să vă spună…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.