Noua struțocămilă

Este la ordinea zilei o discuție, mai degrabă o speranță, că după alegerile legislative social-democrații și liberalii vor putea forma, împreună cu deputații, alții decât cei maghiari, o majoritate capabilă să guverneze. Este posibil? Și dacă da, cum va arăta noua struțocămilă?

Astăzi, din informațiile furnizate de institutele de cercetare de piață, nu se întrevede nicio speranță în acest sens. Aflat la guvernare, PSD se bucură încă de un oarecare confort electoral, în sensul că, dacă mâine ar avea loc alegerile, acest partid ar putea fi votat de un număr de peste 30% dintre alegători.

Desigur, după renumărare, acest procent ar putea să crească. Cu atât mai mult cu cât vor fi multe partide care își vor pierde voturile, întrucât nu vor depăși 5%.

Dar până la alegeri mai e aproape un an. Un an în care PSD are de făcut față unei guvernări grele, pe care și-a asumat-o prin pesoana premierului.

Conform oricărei logici, procentul despre care vorbim nu va crește, ci se va diminua.

Tot conform cercetărilor de piață, PNL are în jur de 15%. Și, atenție, trendul este descrescător. Liberalii au intrat în degringoladă. Sunt cel puțin trei grupări acolo, care stau cu cuțitele scoase sub masă.

Socoteala nu iese în ceea ce privește refacerea aceleiași majorități. Nici chiar dacă, cu scuzele de rigoare, UDMR, care a fost aruncat pe scări, va fi recuperat. Cheia soluției politice de la sfârșitul anului viitor trebuie căutată în altă parte.

Dar, până atunci, să admitem cu toții faptul că struțocămila PSD-PNL nu a dat rezultate. E o struțocămilă nu neapărat fiindcă cele două partide au ideologii diferite. În realitate, PNL și-a pierdut atât substanța liberală, cât și substanța națională, iar PSD, într-o tenativă disperată, dar reușită de a redeveni un partid frecventabil din perspectiva birocrației de la Bruxelles, și-a asumat la rândul lui păsăresca UE, renunțând în mare măsură la promovarea, fie și declarativă, la nivel național.

De fapt, cred că ar fi mai potrivită o altă definiție în ceea ce privește alianța celor două partide. Să ne imaginăm că se împerechează artificial un cal cu o vacă. Ceea ce va rezulta nici nu va alerga, nici nu va da lapte.

Din perspectiva interesului cetățeanului, cam asta s-a întâmplat cu această alianță împotriva naturii dintre PNL și PSD.

Iar dacă ar fi să se întâmple imposibilul, ne-am alege în următorul ciclu politic doar cu o vacă care nu dă lapte și cu un cal care nu aleargă.

Din motivele invocate mai sus și beneficiind de susținerea pe care ne-o oferă toate cercetările de piață, dar și cu observația că AUR nu a comandat niciun sondaj și nu a plătit nicio casă de presă, voi remarca, făcând precizarea că nu sunt și nu voi fi membru a acestui partid, că AUR este într-o ascensiune extrem de dinamică.

Practic suflă în ceafa PSD, după ce a depășit în mod clar PNL. La europarlamentare, AUR poate efectiv să obțină prima poziție în top. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul întregii Europe – și România nu face excepție – bate un vânt suveranist.

După europarlamentare urmează alegerile locale. La acest capitol AUR are probleme. Foarte mari. Cele mai mari în București, unde este slab cotat. Pentru că practic nu dispune de o organizație solidă. Activă. Cu priză la cetățeni.

Dacă vrea să recupereze acest handicap, e necesar să-și edifice organizații puternice în fiecare sector, iar acestea să cenzureze cu toate argumentele necesare primăriile și consiliile locale.

Nici în țară, la nivel local, AUR nu este suficient de consolidat în toate localitățile. El funcționează mai degrabă ca un curent politic foarte puternic, dar mai puțin ca o rețea de activiști experimentați.

Inevitabil, pentru a obține un succes notabil, AUR va trebui să-și ajute și să-și adjudece un număr suficient de mare de primari și de consilieri aparținând altor partide și care în acest moment sunt nemulțumiți de modul în care funcționează sau mai bine zis se gripează coaliția PSD-PNL.

Dacă AUR va ști să treacă cu succes peste locale, atunci nu este deloc exclus ca la parlamentare să surclaseze PSD, iar la prezidențiale să intre în finală cu propriul candidat. Pe care să-l anunțe din timp, pentru a-și crește scorul în plan psihologic.

Eu nu garantez deloc – și declar negru pe alb acest lucru – că în viitor o posibilă alianță la guvernare AUR-PSD nu va fi tot o struțocămilă. Dar dacă va fi, oricum reprezintă o nouă încercare de a guverna, care are șansele ei de reușită. Dacă nu, nici în această ipoteză vaca nu va da lapte, iar calul nu va alerga.

Sorin Roșca STĂNESCU