Nole, Djoker, sârbul
La 32 de ani sârbul Novak Djokovic, belgră-dean la origine, omul care a depus în conturile sale peste 150 de milioane de dolari doar din premiile obținute de-a lungul carierei, este nr.1 în lume. Șaptezeci și opt de turnee câștigate, încă 17 de Grand Slam (8 la Australian Open, 5 la Wimbledon, 3 la US Open și unul la Roland Garros), o victorie și o finală în Cupa Davis cu Serbia, unul din giganții care marchează tenisul mondial al mileniului trei. Un tip extrem de simpatic și spiritual, un om iubit pe toate meridianele. Un sportiv pe care federația din țara vecină nu l-a prea sprijinit, în ciuda condiției sale inițiale modeste. Dar omul care n-a refuzat vreodată participarea sub culorile Serbiei în cea mai importantă competiție a națiunilor – Davis Cup.
Rafa, El Rey, spaniolul
La 33 de ani Rafael Nadal, originar din Mallorca, sportivul cu peste 120 de milioane de dolari câștigați în carieră, este locul doi actual pe glob. Optzeci de turnee câștigate plus 19 de Grand Slam (unul la Australian Open, 2 la Wimbledon, 4 la US Open și 12 (!!) la Roland Garros), patru victorii în Cupa Davis cu Spania, aur olimpic, regele mondial necontestat al zgurii, adulat și apreciat, printre altele, pentru modestia sa. Și el sancționat financiar de federația iberică, datorită refuzului de a se transfera din insula natală, unde se pregătea cu unchiul său, la una din academiile din Barcelona. Dar niciodată absent de la marele turnir al Davis Cup sub steagul Spaniei, națiune la ale cărei victorii a fost de fiecare dată decisiv.
Simona noastră…
La 28 de ani Simona Halep, plecată din Constanța, sportivă cu peste 35 de milioane dolari câștigați din premii, actualmente pe poziția secundă în lume, 19 titluri între care două de Grand Slam (Wimbledon și Roland Garros) e una din puținele mari valori pe care sportul românesc le mai revendică pe plan internațional, o sportivă care a clădit greu (în mare parte pe banii tatălui său), dar sigur, o carieră pentru care este extrem de iubită de românii de aici și de cei împrăștiați pe aiurea, care au șansa să o vadă jucând. Totuși, hotărârea sa de a renunța la evoluția în echipa de FED Cup a României în baraj și finala de la Budapesta pentru a da mai mult timp pregătirii turneelor profesioniste și participării la Jocurile Olimpice ne-a luat (din nou, nefiind prima oară) prin surprindere. O normală victorie transformată la Cluj, în absența Simonei, într-o înfrângere la limită, dramatică, din partea unei echipe a Rusiei mai slabă ca oricând, este exclusiv prețul cu gust amar pe care tenisul românesc îl plătește alegerii liderului său în acest domeniu, una deloc măgulitoare pentru (tele)publicul românesc.
Dan H. BRUDIU
Distribuie:
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns