Muzeul Bibliei, o expoziţie-eveniment în Săptămâna Mare

Remus V. GIORGIONI

Timişoara: Primul Muzeu al Bibliei din România:
„un proiect atât de drag inimii mele” (Ionel Tuţac)

Luni, 26 aprilie, ora 11, la de-acum binecunoscuta Casă a Bredicenilor din strada Făgetului, a avut loc vernisajul expoziţiei „Muzeul Bibliei”. Nefiind pentru prima oară în oraşul nostru, expoziţia este organizată de pastorul Ionel Tuţac, proprietarul colecţiei, în colaborare cu Biblioteca Municipală – care s-a remarcat în timp prin tot felul de evenimente în acest spaţiu cultural select – şi cu Primăria Municipiului Lugoj.

Evenimentul s-a produs în prezenţa unui numeros public (atât de numeros cât se poate în vremuri de pandemie). Şi în primul rând, a reprezentanţilor cultelor: episcopul greco-catolic Alexandru Mesian, Mihail Titi-Dumitresc din partea bisericii romano-catolice, Zoltán Gáll de la biserica reformată; iar baptiştii au fost reprezentaţi de pastorul Dan Medrea şi de mulţi alţi membri ai comunităţii.

Cunoscuta mezzo-soprană Aura Twarowska (celebră în lume, cu care Lugojul se mândreşte; ea continuă tradiţia cultural-muzicală a municipiului de pe Timiş, fiind implicată tot mai mult în activităţi culturale) a înviorat atmosfera cu vocea sa de aur.

Expoziţia de care ne ocupăm aici poate fi considerată una itinerantă: a fost prezentată în şcoli, biserici, biblioteci şi alte instituţii: Şcoala „Harul” Lugoj, liceele baptiste din Timişoara şi Reşiţa; Biblioteca A.D. Xenopol Arad, Catedrala Metropolitană Timişoara.

Dar cea mai lungă perioadă de desfăşurare a ei s-a produs în anul 2019, la Galeriile Bastion din Timişoara: trei săptămâni în aprilie şi două în speptembrie. Alte viitoare expoziţii au fost programate în Cluj, Constanţa, Suceava, Craiova şi chiar Bucureşti, dar multe a trebuit să fie amânate din cauza situaţiei speciale pe care o traversăm cu toţii.

L-am întrebat pe domnul pastor cum i s-a înfiripat în minte această idee. „A fost întâi de toate pasiunea pentru textul sacru care mi s-a imprimat în suflet încă din copilărie”, a declarat dumnealui. (Este de remarcat că fiecare copil neoprotestant are cel puţin un mic Nou Testament al lui, încă de când învaţă să citească. De asemenea, în biserici, ei învaţă de mici respectul pentru trei elemente esenţiale în viaţă: Cartea – casa şi ziua Domnului.)

Dar răspunsul propriu-zis la întrebare este următorul, împărţindu-se şi el în trei:

1. În urma unei vizite cu colegii de seminar în Ţara Sfântă (1991) la Sanctuarul Cărţii din Ierusalim, unde se află expuse o bună parte din manuscrisele (sulurile) de la Marea Moartă;

2. A fost apoi, în 2001, vizita la Societatea Biblică Americană din New York, care depozitează 55.000 de exemplare ale Bibliei (mutată ulterior la Philadelphia; însoţit de marele evanghelist român Petru Popovici, au avut-o ca ghid pe dna Mariana Lupaş, arhivar-şef);

3. A urmat apoi, în 2017, vizita la Muzeul Bibliei de la Washington D.C., cel mai cunoscut din lume. Aşezat în preajma Casei Albe şi lângă celebra clădire a Capitoliului, este nevoie de 72 de ore spre a fi vizitat.

Aici trebuie menţionat că cea mai veche societate biblică din lume este cea din Londra (Societatea Biblică pentru Anglia şi Străinătate), care a introdus mii şi miloane de exemplare ale Bilbiei în România Socialistă – în limba română, desigur.

Ar fi greu de făcut în câteva rânduri de articol publicistic un istoric – chiar şi sumar – al celei mai răspândite şi mai vândute (dar, oare, şi mai citite?) cărţi ale lumii. Fiecare om îşi doreşte să fie proprietarul unui exemplar, pe care să-l pună la loc de cinste în biblioteca sa.

Dar e bine de ştiut acum, în Săptămâna Patimilor, că Biblia nu este un obiect magic – ca o amuletă sau talisman -; ea „ne apără de rele” doar dacă o deschidem zilnic şi ne alimentăm din ea; fiindcă este o adevărată hrană pentru suflet.

Ea face parte din raftul de referinţă, fiind o lucrare de referinţă; dar autorul acestor rânduri depune mărturie că este şi una folositoare, de strictă actualitate, care conţine soluţia pentru toate întrebările lumii/vieţii. Avem şi mărturia lui Petru Popovici, timişorean stabilit în America, care zicea: „Du aceste exemplare în ţară şi spune-le românilor că Bilbia nu este o piesă de muzeu!”

Exemplare rare şi inedite. Impactul de care s-a bucurat expoziţia în timp

Menţionăm totuşi o parte din exemplarele – sau fragmentele – inedite din colecţia dlui pastor Tuţac, spre a trezi atenţia vizitatorilor: fie că sunt simpli enoriaşi, teologi, feţe bisericeşti. Întors din America – după prima din mai multe vizite – cu acele două exemplare rarissime ale Sfintei Scripturi (dăruite de Petru Popovici), adăugându-se la colecţie an de an alte exemplare primite sau achiziţionate, la ora actuală colecţia pastorului timişorean se ridică la circa 1.000 de exemplare.

Ne vom rezuma la enumerarea lor, urmând ca vizitatorul interesat – sau măcar curios – să se bucure şi de aspectul lor (a lua în mână, spre un exemplu prima Biblie care a ajuns pe lună – un microfilm, de fapt – sau un Testament sub formă de deget/ Finger N.T; Biblia-breloc a pastorului Billy Graham, este ceva cu totul şi cu totul aparte; o ocazie care nu se repetă de două ori în viaţă!).

Continuăm enumerarea, lăsând descrierea amănunţită pentru vreo altă ocazie: un manuscris dintre cele mai vechi, în latină, pe pergament (1240); un Evangheliar chirilic din 1762, tipărit la Iaşi sub patriarhul Gavriil Calimachi; Un Nou Testament, ediţia Wiliam Tyndale, 1526; o biblie englezească din 1798, şi altele din 1874, 1886.

Din ediţii rare şi foarte vechi – cum ar fi Biblia lui Anton Köberger, sau prima ediţie King James, colecţia posedă câte o pagină, de valoare inestimabilă. Iar din ediţiile româneşti, menţionăm: Bilbia de la Blaj (1793-95), ediţia jubiliară; prima ediţie a V.T. cu caractere latine (Iaşi, 1865-69); celebra ediţie a mitropolitului Andrei Şaguna, ultima cu caractere chirilice apărută pe pământ românesc: se ştie că în anul 1860 s-a trecut la alfabetul latin, fapt care a presupus şi adoptarea unui nou limbaj al traducătorilor.

Putem afirma că expoziţia „Muzeul Bibliei” este o iniţiativă cu bătaie lungă, interconfesională  (Cartea Sfântă nu aparţine vreunei denominaţii); având ca parteneri numeroase instituţii şi asociaţii religioase, centre culturale şi media religioase, printre care o mitropolie (cea a Banatului) şi Arhiepiscopia Ortodoxă Arad.

Impactul la public al expoziţiei a fost foarte mare – numai la Bastionul timişorean au participat 7.500 de vizitatori, iar la Biblioteca Judeţeană Arad, 2.500. Perspectivele unei asemenea întreprinderi sunt nebănuite, iar beneficiile spirituale – inestimabile. Oamenii pot vedea exemplare vechi, despre care n-au ştiut, în diferite limbi şi de diferite formate/dimensiuni.

Şi, pentru că Biblia este pentru toate timpurile, vârstele, categoriile sociale – ea nu se învecheşte niciodată – o asemenea expoziţie se adresează tuturor, indiferent de etnie, profesie sau religie; spre a-i familiariza cu impactul enorm pe care Scriptura l-a avut în decursul istoriei în toate părţile lumii şi domeniile vieţii. Acest proiect religios are toate şansele să aşeze Timişoara pe harta lumii, alături de alte mari oraşe care găzduiesc astfel de expoziţii: Ierusalim, Londra, Washington, Amsterdam, Budapesta (dar iată acum şi Lugoj!).

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Fii primul care își dă cu părerea!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.