Monumentul de la Tapia, la 80 de ani (Școala ofițeri de artilerie Timișoara)

Manevre militare. În luna mai și iunie 1939, pe teritoriul Banatului s-a desfășurat o mare aplicație la nivel de corp de armată (Corpul 7 Armată din Sibiu) unde au participat unități și subunități din cele 3 divizii (D. 1 I. Timișoara, D. 18 I. Sibiu și D. 19 I. T. Severin) ale corpului. Din garnizoana Lugoj, au participat subunități de luptă din R. 17 I. și R. 13 Călărași, și o subunitate de sprijin din R. 42 Art. Aplicația s-a încheiat cu un bilanț la care a participat și mareșal Carol al II-lea, rege al României și șef al armatei, unde s-au constatat mai multe lipsuri în ce privește dotarea, comunicațiile, sprijinul aerian foarte slab, lipsa mijloacelor de transport (care cu boi mobilizate), lipsa materialelor pentru spitale de campanie ș.a. S-au luat angajamente ca toate aceste lipsuri constatate să fie remediate, însă, acest lucru nu s-a putut realiza niciodată, și după 2 ani, armata română a intrat în război la același nivel ca în 1939, ceea ce a dus la mari pierderi umane. Monarhia, și partidele politice din România, care „se războiau între ele”, nu s-au interesat niciodată de armată, nici în Primul și nici în Al Doilea Război Mondial.

Eroare istorică. În istoria României, a fost trecut greșit satul Tapia ca locație unde s-au dat lupte între daci și romani în urmă cu 1900 de ani. În istoria Imperiului Roman se precizează că luptele s-au desfășurat la Tapae (denumire dacă a văii Bistrei, în fața capitalei Daciei, Sarmizegetusa), și nu în aceste locuri unde nu existau nici o localitate, nici o cetate, ci doar păduri. Prima atestare documentară a satului Tapia apare în anul 1761, cu cca 15 case, iar a cătunului Armădia în anul 1717, cu 7 case. În anul 1939, satul Tapia avea 500 de locuitori, în anul 1992 avea 538 de locuitori, iar în prezent doar 306.

Construirea monumentului. La aplicația din anul 1939, au participat și elevi de la Școala ofițeri artilerie din Timișoara. Între satul Tapia și cătunul Armădia, în anul 1933, Jurca Dimitrie, din Tapia, a ridicat o troiță în memoria luptelor dintre daci și romani. Trecând prin acea zonă, elevilor artileriști le-a venit ideea de a construi un monument închinat războaielor daco-romane în acest loc. Astfel, cu aprobarea lui Micu Gheorghe, primar al satului, 7 elevi și cpt. ing. Georgescu au ridicat monumentul din piatră pe un pinten de deal, care prezintă pe lateral, în basorelief, luptele dintre daci și romani, în partea superioară se află un cap de lup dac cu un coif roman, iar pe frontispiciu este gravat textul: „Proslăvim amintirea străbunilor Traian și Decebal. Școala ofițeri de artilerie Timișoara. MCMXXXIX” (1939).

Inaugurare. Vineri, 30 iunie 1939, monumentul a fost dezvelit de prefectul județului și de primarul Micu Gheorghe, care era în costum național (cu opinci), în prezența comandantului garnizoanei Lugoj și a comandantului Școlii ofițeri artilerie din Timișoara (prefectul, primarul și comandantul școlii s-au fotografiat în fața monumentului, însă, mai târziu, fotografia a căzut victimă în mâna nepoților primarului). Fanfara garnizoanei Lugoj și fanfara din satul Sintești au intonat Imnul Regal, iar un pluton din R. 17 I. a acordat onorul. Manifestarea s-a încheiat cu o masă festivă.

Aniversare. Duminică, 30 iunie 2019, la 80 de ani, a fost aniversată această unică operă comemorativă de război. Cu această ocazie, eleva Alina Preda, din Tapia, care face parte din Detașamentul de Fete Lugoj, în uniformă simbolică de căpitan regal, și care a reprezentat garnizoana Lugoj din anul 1939, Micu Ioan, din Tapia, nepot al lui Micu Gheorghe, a ținut locul bunicului său, de primar al satului, și Jurca Dimitrie, din Tapia, în vârstă de 94 de ani, nepot al celui care a ridicat troița, purtător al Drapelului Național, și martor la construirea munumentului în 1939, au ținut un moment de reculegere și le-au acordat onorul celor 8 militari care l-au construit, precum și dacilor căzuți pentru apărarea țării.