Meserii uitate, meserii de viitor! Creatorii de pantofi

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Dan TIMARU

Arc peste timp. De la pantofii cu scârț
la încălțămintea personalizată

Cea mai importantă modalitate prin care poți avea un control eficient asupra propriei existențe este deschiderea unei afaceri pe cont propriu. Desigur că propriul business poate implica și cel mai mare risc al vieții,  pentru că ești direct răspunzător pentru eșec sau pentru câștig. După evenimentele din 1989, România a trecut la economia de piață și mulți și-au luat soarta în propriile mâini și s-au privatizat. Desigur că începuturile au fost deosebit de grele și nu toți  și-au văzut visul îndeplinit, dar tuturor pionierilor acelor vremuri, care au instaurat o nouă ordine economică în țară, noi nu avem decât a le mulțumi!

Privind înapoi peste decenii, familia Dan și Gabriela Tomoni își deapănă amintirile:

„Cum se confecționează un pantof, am învățat la Fabrica de calapoade de la Lugoj, unde am lucrat 12 ani. Prin anul 2000, fabrica a început să se confrunte cu serioase probleme financiare și am hotărât, un an mai târziu, să începem pe cont propriu să confecționăm pantofi. Meseria nu mai avea taine pentru noi, deoarece am lucrat direct în producție, dar cum să gestionăm o astfel de afacere era marea problemă cu care aveam de luptat. Nu prea aveam nici bani, așa că am început cu câteva perechi de pantofi pe care i-am confecționat într-un spațiu închiriat. Noi locuiam la bloc și desigur că într-un apartament nu se poate desfășura o astfel de activitate.

A trebuit să ne facem firmă, să procurăm materiale și, nu în ultimul rând, să găsim clienți. A fost foarte greu. Nici nu mai vreau să îmi amintesc acele vremuri. Fazele care nu necesitau prea mare efort fizic – croit, cusut, ambalat, le făceam eu, iar partea de tras pe calapod, pus talpa și tocul, o făcea Dan, soțul meu. Am învățat lucrând. Desigur că îți trebuie și talent ca să faci așa ceva, dar munca asiduă duce la rezultate spectaculoase. Pe măsură ce afacerea a început să funcționeze, am mai angajat muncitori, așa că în prezent efectivul nostru numără 10 angajați.

Materialul cu care lucrăm este pielea naturală. Atât la exterior, cât și la interior folosim piele. Desigur că nu toate materialele care intră în componența pantofului se văd, dar ele există și sunt de bună calitate. Problema este unde găsim acești furnizori de materiale la prețuri acceptabile și de bună calitate. Prețul unui pantof nu trebuie să depășească puterea de cumpărare a clientului.

Modelele create sunt în funcție de sezon, lucrăm toată gama – sandale, pantofi, ghete, cizme – atât pentru dame cât și pentru bărbați. În fiecare sezon facem modele noi. Acesta este și marele dezavantaj când ești în domeniul modei, pentru că de fiecare dată trebuie să ieși cu ceva nou și interesant pe piață. Trebuie să ții cont de tendințele modei, de culori, de modelul care se poartă și de segmentul clientelei căreia te adresezi. Moda se schimbă, noi trebuie să fim tot timpul cu un pas înainte, să știm ce va urma, ca să putem face modele noi și interesante. În permanență, trebuie să ținem cont de cerințele pieței și, de multe ori, chiar să le anticipăm. Consultăm Internetul, ne inspirăm, dar nu copiem.

De mare ajutor ne este fiica noastră, Larissa. Când am demarat afacerea, ea avea 11 ani. Era mereu prezentă în atelier. În permanență dorea să facă ceva. Și dacă atunci era mereu prezentă printre noi, acum e cu noi în afacere. A terminat managementul antreprenorial, a absolvit și un master cu nota 10 și astăzi conduce firma din această postură. Mă ajută foarte mult în conceperea noilor modele de pantofi și la alegerea materialelor.

Prelucrarea pielii a evoluat foarte mult, de multe ori, privind-o, nici nu mai știi ce este – mătase, stofă sau piele,  pentru că  are imprimeuri, desene, flori, peisaje. Pantofii pentru mirese sunt, mai nou, confecționați din material textil, cu sclipici sau paiete. Dorința de a purta un pantof comod și de bună calitate se face tot mai prezentă în preferințele clienților noștri. Unii merg mai departe și doresc personalizarea pantofului în ideea de a avea încălțăminte-unicat. Educația gustului se face în timp și observăm că multă lume nu mai acceptă kitsch-ul sau fake-ul”,

spune Gabriela Tomoni. 

„Firma noastră se numește Larissa Shoes Collection, iar pe pantof scrie Larissa. Pantofii de damă încep cu mărimea 33 și continuă până la mărimea 40. Confecționăm numere mici pentru a veni în ajutorul femeilor cu picior mic, care nu își pot cumpăra pantofi decât de la magazinul de copii, unde modelele nu satisfac cerințele unui adult. La bărbați, mărimile sunt între 39 și 45. Desigur că, la cerere, confecționăm încălțăminte și pentru persoanele cu nevoi speciale. Livrăm pantofi unor lanțuri de magazine din București, Timișoara, Arad, Petroșani, în funcție de comenzi. La mijlocul fiecărui sezon, pregătim următoarea colecție. Atelierul nostru este dotat cu tehnică și tehnologie modernă care garantează o calitate superioară și trainică încălțămintei.

„Bunicul meu făcea pantofi cu scârț, model Al Capone”

Moda este mereu în schimbare și, odată cu ea, forma pantofului, culoarea, precum și forma și înălțimea tocului etc. Îmi aduc aminte, de începuturi, când se purtau pantofii cu vîrful foarte lung și ascuțit. Mai am și azi o pereche, o țin ca amintire. Mi se par grozav de caraghioși.  Viața merge înainte, iar noi trebuie să ținem pasul cu moda. Chiar dacă uneori nu suntem de acord cu ea, trebuie să o acceptăm.

Mă gândesc uneori la ce ar zice bunicul meu, Francisc Hajdu, pantofar din secolul trecut, dacă ar învia din morți și ar vedea cum a evoluat încălțămintea. Păi dumnealui, prin anii 1930, făcea pantofi cu scârț, model Al Capone, din piele, alb cu negru, și nu ar fi conceput pentru nimic în lume să poarte la costum adidași, sau sub haină, tricou.

Cum s-ar mai cruci bunica mea când ar vedea fetele din ziua de azi purtându-se îmbrăcate băiețește și fără pălărie în cap! Mi-a rămas de la ei o fotografie. Privind-o, am impresia că în fața mea sunt doi actori de cinema. Un domn și o doamnă, și-mi place să cred că și eu le semăn foarte mult. Mi-a mai rămas, de la bunicul meu, capta și o rașpilă. Confecționarea pantofilor, la vremea aceea,  se făcea manual. Altele erau și materialele, iar prețul pantofilor nu era accesibil tuturor. Doar cei avuți își permiteau un asemenea lux.

Poate că în gena mea dominantă s-a strecurat, de la bunicul meu, talentul creației. Fiica mea calcă pe urmele familiei și îmi place să cred că nepoțica mea, Antonia, sufletul nostru, va duce mai departe tradiția familiei. Mă gândesc că după Larissa Shoes Collection va urma, de ce nu,  Antonia Shoes Collection,

povestește Gabriela Tomoni.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.