„Maestrul  semnului de apă”, Mátyás Lászlo, și-a mutat atelierul la Timişoara

Costin BRĂTEANU

Unul dintre cei mai interesanți artişti contemporani români, Mátyás Lászlo, Laci, aşa cum îl numesc prietenii, părintele hârtiei manuale, boemul din Insomnia, maestrul semnului de apă, invitat al taberelor de creație artistică şi documentare de la Brebu Nou (2009), Transylvania Art Camp (2018), Gernik Art Camp (2019) sau Stefan Jager Art Symposium (2013), ne-a surprins prin mutarea atelierului său de creație la Timişoara.

Doctorand al Academiei de Arte Plastice din Cluj-Napoca, Laci a început să experimenteze încă din timpul studenției, din nevoia de a avea o hârtie mai bună de desen sau gravură, greu de procurat după revoluție, ajungând  astfel să  producă,  hârtie manuală pentru tipar, acuarelă, gravură dar şi pentru invitații, afişe, carți de vizită sau etichete.

După absolvirea academiei, între anii 1995-1999 şi-a numit atelierul Mátyas Paper şi a desfăşurat o bogată activitate în Cluj-Napoca, participând la festivaluri şi expoziţii, preocupat fiind de tiparul plan, tiparul adânc sau offset. Visul său era să-şi poată face o casă de hârtie pe care apoi să o poată plia şi pe care  să o poată transporta cu sine acolo unde, în peregrinările sale, Laci se indrăgostea, începând să-şi recreeze un nou atelier si hârtia pentru desen, din urzici, deşeuri de celuloză recuperate sau resturi textile.

Am avut bucuria să văd o mapă de desene remarcabile  şi experimente dintr-o primă perioadă de încercări, la colega şi prietena sa, Ana Adam, cu mult timp in urmă, când încă nu ştiam secretul semnului de apă, rolul piliturii de fier sau al sulfatului de aluminiu şi să-l regăsesc, de curând, pe Laci, la Timişoara, amator să organizăm un simpozion – workshop de hârtie manuală şi experimente inedite, să zemuim şi defibrăm  urzici, să tipărim cu buldo-excavatorul sau să  facem cărbune de desen la focul de tabară, depănând amintiri despre venerabilii maeştri şi ucenici artişti.