Constantin-T. STAN
Căutăm adesea, cu înfrigurare și neostoită speranță, modele care să ne ofere certitudini existențiale. Visăm la spații exotice, dulci peisaje mediteraneene, păduri virgine, întinderi nesfârșite de boltă albastră și verde de pajiști. Rătăciți în jungla cotidianului, uităm că raiul se află în ograda noastră, în imediata vecinătate, hrană pentru sufletul însetat de frumos și veșnicie. Am trăit un astfel de sentiment, în urmă cu câteva zile, la Vârșeț, în Voivodina, bastion al Banatului istoric, o urbe încărcată cu profunde semnificații culturale.
Aidoma Lugojului, aici au conviețuit în armonie sârbi, români, maghiari, germani, evrei. Arhitectura (neogotică și neobarocă) păstrează încă parfumul revolutelor epoci, iar ambientul citadin contemporan te întâmpină și-ți zâmbește cu generozitate în decorul parcurilor și al simfoniilor florale.
Casa Orașului (Primăria), o bijuterie arhitectonică de la finele secolului al XVIII-lea, căreia i s-a adăugat, în secolul următor, o construcție în stil neogotic, simbol al reunificării celor două entități administrative, Vârșețul sârbesc și cel german, Palatul Episcopal, Catedrala Ortodoxă Română cu hramul „Înălțarea Domnului” (sediul Episcopiei „Dacia Felix”) conturează imaginea unei așezări care promovează ecumenismul cultural, o irezistibilă atracție turistică, un oraș modern și prosper.
Românii, atâția câți au mai rămas (au proliferat, în ultimele decenii, emigrările în Occident, deopotrivă căsătoriile mixte), își continuă, cu perseverență și abnegație, demersul identitar, conservând și promovând inestimabila moștenirea culturală, resort intim al ființei care generează lumina regăsirii de sine.
Oameni de cultură (jurnaliști, magiștri, scriitori, poeți) grupați în jurul periodicului „Lumina”, revistă de literatură, artă și cultură transfrontalieră, adevărați sacerdoți, slujesc cu dăruire, uneori cu sacrificii, „patria limbii române”.
Cuvintele lui Nichita Stănescu ne mângâie părintește sufletul: „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte”.
În acest spirit, poeta și profesoara Mărioara Sfera, redactor-responsabil al revistei „Lumina”, și poeta și jurnalista Mariana Stratulat (director al Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova) au organizat, cu fast și imaginație, jubileul a trei pătrimi de veac al providențialei publicații, care și-a revărsat binefăcătoarea lumină într-o binecuvântată oază de latinitate.
După o serată lirică desfășurată în Parcul Central din Vârșeț (sub deviza: „Luceat lux vestra” – Lasă lumina ta să lumineze), cu o selectă participare (criticul literar Florian Copcea, poeta Liubița Raichici, scriitoarea Evelyne Croitoru, prof. dr. Dan Anghelescu, dr. Ivana Ivanić, prof. Elena-Camelia Zăbavă, jurnalista Marina Kalkan, prof. Virginia Popovici ș.a.), a urmat, a doua zi, o sesiune de comunicări, în cadrul Simpozionului Internațional închinat evenimentului, unde s-au alăturat prof. dr. Gabriel Kelemen, artista plastică Steluța Guțiu, dr. Maria Hadiji, prof. dr. Mihaela Albu, dr. Tatijana Petrika ș.a.
Au fost evocate personalitățile care au marcat destinul revistei (poetul Vasko Popa – la jubileul centenar – și jurnalistul Radu Flora), simpozionul fiind augmentat cu emoționante intervenții chitaristice susținute de Viorel Burlacu, adevărate incantații de dor și iubire, și rostiri poetice sublim exprimate de Nicolae Jelescu, actor și regizor la Teatrul „Alexei Mateevici” din Chișinău.
Întâlnirea cu jurnaliștii Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova, popasul la Catedrala „Înălțarea Domnului” a Episcopiei „Dacia Felix” din Vârșeț, Masa rotundă găzduită de Căminul Cultural din Coștei și reculegerea la Mânăstirea Mesici au înnobilat un jubileu cu o profundă încărcătură spirituală, un omagiu adus limbii române și celor ce luminează, în prezent, conștiința românilor de pretutindeni.
Lasă un răspuns