Îți bate inima prea repede? Iată care este diferența dintre o simplă aritmie și o afecțiune gravă

Aritmiile sunt tulburări de ritm cardiac care constau într-un puls prea rapid (tahicardie), prea lent (bradicardie) sau haotic (fibrilație). Dacă ai senzația că inima îți bate prea repede uneori, trebuie să știi că tulburarea de ritm nu este întotdeauna periculoasă. În acest articol, îți prezentăm diferența dintre o simplă aritmie și o afecțiune gravă.

Cum funcționează inima?

Circulația sangvină este o activitate complexă coordonată de inimă. Sângele încărcat cu oxigen ajunge la inimă de la plămâni. Sângele încărcat cu dioxid de carbon vine de la organe la inimă, apoi este trimis la plămâni pentru reoxigenare.

Inima prezintă o rețea electrică naturală, care generează impulsuri electrice constante și care face posibilă circulația sângelui. Impulsurile au rolul de a contracta mușchiul cardiac, care trimite sângele oxigenat spre organe și cel neoxigenat spre plămâni, printr-o mișcare ca de pompă. În momentul în care inima pompează sânge, auzim o „bătaie” a inimii.

Ritmul cardiac normal, în stare de repaus, este cuprins între 60 și 100 de bătăi pe minut. Acest ritm constant este asigurat de nodul sinusal, o zonă a inimii generatoare de impulsuri electrice. Dacă apare o anomalie la rețeaua electrică a inimii, funcția nodului sinusal este preluată de zone mai puțin specializate, care generează impulsuri anormale și provoacă aritmii.

Însă există situații în care corpul are nevoie de mai mult oxigen, cum ar fi în timpul efortului fizic. În acest caz, bătăile rapide ale inimii nu reprezintă o problemă.

Palpitații normale sau aritmie gravă?

Palpitațiile se manifestă prin senzația de lovituri puternice în piept și gât, sub forma unor fluturări în torace.

Palpitațiile pot fi normale, dacă apar în situații precum efort fizic excesiv, stres, frică, deshidratare, consum de cafeină, droguri sau tutun, sarcină, febră, anemii, hemoragii sau după administrarea unor medicamente.

Însă uneori palpitațiile pot fi asociate cu probleme cardiace grave sau cu aritmii grave. Pacientul necesită îngrijire medicală urgentă dacă acest simptom este însoțit și de leșin, durere toracică (care iradiază spre brațe, gât, spate, stomac), confuzie, transpirație excesivă, vertij, dificultăți de respirație și un ritm cardiac de peste 100 de bătăi/minut în repaus.

Deoarece este dificil să diferențiezi o aritmie normală de una gravă, ar fi bine să mergi la un medic cardiolog pentru consultație. O electrocardiogramă poate depista eventualele probleme cardiace.

Tratamentul aritmiilor 

Unele aritmii se pot controla prin medicamente antiaritmice. Însă altele, mai grave, necesită efectuarea altor proceduri medicale de tratament. Spre exemplu, tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară prelungite necesită aplicarea unor șocuri care să normalizeze ritmul cardiac – procedură numită cardioversie electrică.

Tahicardiile periculoase pot fi ținute sub control și prin implantarea unui defibrilator cardiac. Acesta este un dispozitiv de mici dimensiuni, care monitorizează constant ritmul cardiac și depistează instalarea unui ritm anormal. Ulterior, aparatul descarcă energie electrică pentru a încetini ritmul cardiac. Defibrilatorul se montează sub pielea de la nivelul pieptului și este conectat la inimă cu unul sau mai multe fire.

Alte tipuri de tahicardii pot fi tratate printr-o procedură minim-invazivă numită ablația fibrilației atriale. Această procedură presupune distrugerea țesutului care cauzează aritmia, astfel încât activitatea lui să fie oprită. Tehnica presupune inserarea unor tuburi subțiri și flexibile numite catetere, pe cale transcutanată, în vasele de sânge. Acestea sunt deplasate până la nivelul inimii, unde vor fi aplicate unde radio care ard țesutul responsabil de aritmie.

În concluzie, inima poate să bată mai rapid și în situații obișnuite, dar și în cazul unor afecțiuni grave. Un consult de cardiologie este necesar pentru verificarea activității inimii.