Carmen Melania BIZĂU
Am primit de la dl Király Zoltán un volum interesant, foarte documentat, despre Cercul Cititorilor şi Cercul Burghez din Comuna Dumbrava. Nici nu știam că există așa ceva. În ziua de azi, când tot mai puțină lume citește, povestea unui cerc al cititorilor pare deosebit de stranie. Cum volumul este în limba maghiară, l-am rugat pe dl Király Zoltán să ne facă o scurtă prezentare.
„În ianuarie 1893 a fost semnat actul de colonizare între viitorii colonişti şi Statul Maghiar, pentru reîntemeierea satului Dumbrava, în maghiară Igazfalva.
Coloniştii în mare parte au sosit în cursul acestui an din localităţile Vésztő, Köröstarcsa, Makó, Gyoma, Békés etc. din Câmpia Maghiară, în special din comitatul Békés.
Fiecare familie a primit 20,5 lanţuri de pământ şi materialul lemnos pentru construcţia locuinţelor pe credit rambursabil în 50 de ani cu dobândă de 4 %. Terenul împădurit a fost defrişat, dar trebuia curăţat de către colonişti de cioturi pentru a deveni util agriculturii. Începând chiar din anul 1893 a început şcolarizarea copiilor şi organizarea parohiei reformate.
În pofida greutăţilor întâmpinate, locuitorii s-au organizat în anul următor (1894), prima dată în Cercul Cititorilor, iar după acordul Ministerului de Interne al Ungariei de la Budapesta privind statutul cercului civic, au înfiinţat Cercul Burghez în anul 1899.
Locuitorii care au contribuit la formarea Cercului Burghez în fiecare an au semnat tabelul de membru pentru anul următor, conform statutului, totodată cunoscând şi recunoscând drepturile şi obligaţiile membrilor.
Anual, cu ocazia adunării generale, au constituit cercul civic, şi au ales preşedintele şi comitetul de conducere cu participarea tuturor sau majoritatea membrilor, prin vot deschis şi egal.
Toţi membrii au plătit anual cotizaţie de 2 coroane. La şedinţele de comitet au hotărât despre problemele în curs ivite. La fiecare şedinţă au întocmit proces-verbal, care a fost semnat de preşedinte, notar şi membrii desemnaţi din comitet la începutul şedinţei.
În fiecare an au sărbătorit data de 15 Martie şi au organizat un bal. Din aceste activităţi festive au încasat venituri suplimentare.
Veniturile realizate din cotizaţii, donaţii şi încasări festive s-au cheltuit pentru buna funcţionare a cercului.
Au închiriat un imobil în vederea desfăşurării activităţilor de citit ziare şi cărţi, totodată şi pentru adunări generale şi şedinţe de comitet.
Între anii 1895-1918 (cu excepţia perioadei 1897-1899) au avut abonamente în fiecare an la câteva ziare şi reviste politice şi de divertisment din Ungaria.
Au cumpărat mobilier, cărţi de literatură şi de specialitate agricolă, pe care le-au împrumutat membrilor cercului pentru a îmbogăţi cunoştinţele. Evidenţa banilor şi a tuturor bunurilor s-a ţinut foarte corect, cu responsabilitate.
Au construit popicăria în anul 1914 din fonduri proprii, care a funcţionat până în anii 1980.
În timpul primului Război Mondial a scăzut treptat numărul membrilor, încasărilor şi activităţilor. În ianuarie 1918 cercul s-a format ultima dată.
În urma primului război mondial, Transilvania şi Banatul, inclusiv Dumbrava, au fost ataşate României. La distanţă mai mult de un secol nu se ştie nimic despre bibliotecă, mobilier şi banii adunaţi.
Istoria Cercului Cititorilor şi Cercului Burghez a fost scrisă pe baza listelor membrilor şi proceselor verbale originale, consemnate în registrul şedinţelor Cercului Cititorilor şi Cercului Burghez.
Acest registru şi listele membrilor fiind documente scrise, care au rămas pentru amintire eternă, se află în posesia autorului. (Király Zoltán)”
Lasă un răspuns