Investigații arheologice desfășurate de IICCMER în Caransebeș, județul Caraș-Severin

Share Button

București, 26 iunie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar Timișoara, a organizat și desfășurat în perioada 19-21 iunie 2019 o campanie de investigații arheologice în mun. Caransebeș, județul Caraș-Severin. Cercetarea de teren a urmărit verificarea unor informații după care, în curtea unui imobil din oraș, ar exista mai multe gropi individuale și comune unde se presupune că au fost înhumați mai mulți opozanți anticomuniști, care au fost omorâți în anchetele Securității sau au fost executați prin împușcare în urma unor sentințe judecătorești.

În luna august 2017 la institut s-a primit o petiție din partea unei persoane originare din mun. Caransebeș, care ne-a adus la cunoștință faptul că în cursul anul 1977, în calitatea ce o avea atunci de arheolog la Muzeul de Istorie din oraș, a fost martor ocular la descoperirea câtorva schelete umane care, după inventarul funerar găsit asupra lor, se puteau data cronologic în perioada anilor 50 ai secolului trecut.

Scheletele au fost descoperite în curtea clădirii care atunci adăpostea Casa Armatei din oraș, astăzi Cercul Militar, cu prilejul săpăturilor la fundația unui bloc cu destinație de cămin pentru cadrele militare. Implicarea arheologului a fost solicitată de un locotenent de la Miliția orașului pentru a face o apreciere asupra vechimii osemintelor. S-a constatat că acestea nu aparțin unui orizont de înmormântare care să coboare în secolele anterioare, fiind de dată mai recentă.

Defuncții erau înhumați fără sicriu și în poziții atipice, la unii fiind găsiți și nasturi cu inscripționări specifice perioadei de după anul 1948. Ca urmare, realizând că osemintele ar putea aparține unor victime ale regimului comunist, probabil și după informarea superiorilor săi, ofițerul de miliție i-a impus arheologului să nu comunice niciodată cuiva ceea ce a văzut, cazul fiind astfel mușamalizat. Nu se știe nici ce s-a întâmplat atunci cu scheletele dezvelite parțial, pe șantierul de construcție al blocului forța de muncă fiind constituită din militari în termen.

Clădirea unde astăzi funcționează Cercul Militar, situată pe str. Nicolae Bălcescu la nr. 5, a fost construită în anul 1885 cu destinație de liceu pentru fete. Începând din anul 1944 ea a fost trecută în administrarea Armatei. După informațiile pe care le avem aici și-a avut sediul, timp de câțiva ani, Comandamentul Unic Teritorial Timiș, o structură militarizată a Securității comuniste, înființată în ianuarie 1949, care a coordonat toate acțiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomuniști din zona Banatului.

În apropiere, într-o clădire situată pe strada Horia, până prin anul 1959 s-a aflat sediul Securității din Caransebeș, astăzi imobilul aflându-se în proprietate particulară. Tot în zona apropiată se află și fosta clădire a penitenciarului, cu fațada principală pe str. Tribunalului, astăzi cu destinație de Liceu Tehnologic. Incinta fostei închisori se învecinează în partea de vest cu curtea Cercului Militar, spațiile fiind delimitate și separate, atât în trecut cât și în prezent, printr-un gard.

Prin sediul Securității și prin penitenciarul din Caransebeș au trecut foarte mulți partizani anticomuniști și sprijinitori ai acestora din grupurile de rezistență bănățene, care au fost capturați, arestați și torturați aici, unii fiind dispăruți fără urmă până în ziua de astăzi. În unitatea carcerală au avut loc mai multe execuții prin împușcare a unor partizani condamnați la moarte prin sentințe judecătorești.

Conform unor mărturii, unele execuții au fost făcute chiar în curtea Cercului Militar de astăzi, cadavrele fiind îngropate undeva în zonă. Una dintre execuțiile petrecute în acest spațiu a avut loc în 12 august 1953, când au fost împușcați partizanii Victor Curescu, Gheorghe Balica și Iancu Baderca pentru apartenență la organizația colonelului Ion Uță.

Intervenția arheologică a avut loc în zona blocului-cămin, în apropierea laturilor de nord și de est ale construcției, în spațiile neocupate de suprafețe betonate sau de alte amenajări, mormintele descoperite în 1977 fiind sesizate pe traseul laturii de nord a fundației. S-a acționat cu mijloace manuale și mecanizate, fiind practicate patru unități de săpătură sau secțiuni arheologice, suprafața însumată a acestora fiind de 38,54 mp.

În ultima secțiune, situată în partea răsăriteană a blocului și în apropiere de gardul spre fostul penitenciar, s-au descoperit două schelete umane, dispuse în linie pe direcția est-vest,  unul (M.1) la adâncimea de -1,65 m, având membrele inferioare orientate spre răsărit, iar celălalt (M.2) la adâncimea de -1,23 m, având picioarele spre apus.

Din păcate, cele două schelete au fost deranjate parțial în părțile lor superioare de o groapă contemporană în care se aflau resturi de materiale de construcție folosite la ridicarea blocului. Această situație a făcut ca stratigrafia orizontală să fie compromisă și să nu putem face precizarea exactă dacă este vorba de o groapă comună de înhumare sau de două gropi individuale suprapuse parțial.

Cei doi defuncți nu au fost depuși în sicrie și sunt lipsiți de inventar funerar sau de resturi provenite din vestimentație. În pământul purtat s-au mai găsit însă fragmente scheletice provenite de la alți doi defuncți, despre care deocamdată nu putem spune că ar fi într-o relație directă cu cele două schelete descoperite in situ.

Deocamdată, în actualul stadiu al cercetării, nu avem indicii certe care să arate că este vorba neapărat despre oameni executați prin împușcare sau uciși prin alte metode de Securitate, însă împrejurările, mărturiile și unele documente din fondul arhivistic al fostei Securități ne fac să credem că lucrurile ar fi așa.

Anterior acțiunii desfășurate în teren, IICCMER a depus o sesizare la Parchetul Militar Teritorial Timișoara, care a deschis pe acest caz un dosar de cercetare penală. Cazul fiind unul de o complexitate deosebită, în directă conlucrare cu Parchetul Militar, urmează ca cercetările din teren să fie reluate și continuate prin verificarea până la epuizare a tuturor spațiilor libere în care se mai poate interveni astăzi prin săpătură.

Cercetările au fost efectuate de o echipă de arheologi și istorici de la IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov (organizator și coordonator), Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza și Marius Oprea. Acțiunea a fost sprijinită de Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș.

Ilustrație Foto / Fig. 1-7: Aspecte din timpul lucrărilor de cercetare arheologică.

*  *  *  *  *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

504

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.