Un bărbat a fost rugat să vopsească o barcă. Și-a adus vopseaua și pensulele și a început să vopsească barca un albastru senin, așa cum a cerut proprietarul. În timp ce vopsea, a observat că barca are o gaură și a reparat-o cu calm. Când a terminat, și-a primit banii și a plecat. A doua zi, proprietarul bărcii s-a dus la cel care îi vopsise barca și i-a prezentat un cec, mult mai mare decât plata pentru munca depusă.
Pictorul a fost surprins și i-a spus: „Mi-ați plătit deja pentru pictarea bărcii, domnule!”. „Dar asta nu e pentru vopsea. E pentru repararea găurii din barcă”. „O, dar a fost un serviciu atât de mic… nu merită să-mi plătiți o sumă atât de mare pentru ceva atât de nesemnificativ”. „Dragul meu prieten, nu înțelegi. Lasă-mă să-ți spun ce s-a întâmplat: când te-am rugat să pictezi barca, am uitat să menționez că are o gaură. Când barca s-a uscat, copiii mei au luat barca și au plecat la pescuit. Ei nu știau că există o gaură. În acel timp, eu nu eram acasă. Când m-am întors și am observat că au luat barca, am fost disperat, pentru că mi-am amintit că barca avea o gaură, și mi-am făcut griji pentru ei.
Imaginați-vă ușurarea și bucuria mea când i-am văzut întorcându-se de la pescuit. Așadar, am examinat barca și am constatat că ai reparat gaura. Ai salvat viața copiilor! Nu am destui bani ca să plătesc pentru fapta ta cea bună!”. Iar morala este asta: pe parcursul vieţii, este posibil să fi reparat numeroase „găuri din bărci” pentru diverse persoane fără să-ți dai seama câte vieți ai salvat.
Lasă un răspuns