Întâi Mai a fost sărbătorit puţin mai altfel de către Amicii Veseli

Vineri, 01. 05. 2019, în jurul orei 9, în preajma stadionului din Lugoj, mai exact la Baza Sportivă „Patriot”, au început să parcheze maşini de „marcă”, din care coborau proprietarii lor: oameni de afaceri, magistraţi, consuli onorifici, tineret mândria ţării, secondaţi îndeaproape de oldboyşi, fără de care nu se poate, muncitori, dar şi bravi pensionari.

Într-un cuvânt, „frumoşii nebuni” ai… micilor oraşe, dar şi din sate, comune din Banat (de data aceasta, pentru că altădată au luat parte şi fraţii noştri întru limbă, simţire românească din Banatul Sârbesc), liderul acestei „găşti” fiind „nebunul” Constantin Goloşie, căruia îi place atât de mult sportul, în special fotbalul, dar mai presus de toate, prietenia, care este o floare atât de rară. E regina florilor din grădina sufletului nostru! Sau, cum foarte bine zicea Francis Bacon: Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile.

Poate că trecătorii credeau că este vorba despre vreo întrunire politică, în care nişte lătrăi, amuşinând un eurociolan, vin să „prostească” pe cinstitul, dar obiditul elector, servindu-i porţii mari de „gogoşi şi minciunele”, în schimbul a niscaiva voturi. Din fericire, nu a fost vorba de aşa ceva, ci despre desfăşurarea celei de a VII-a ediţii a Cupei Respect, la minifotbal, old boys, competiţie „născută şi năşită” de către formaţia lugojeană „Amicii – cum – altfel decât? – Veseli.

După informaţiile mele, „naş de botez” ar fi fost acelaşi inimos, dar mai ales mintos, Constantin Goloşie, care, de fiecare dată, îmbracă haina care îi vine cel mai bine, haina modestiei. Bineînţeles că el nu poate face tot ceea ce face de unul singur (vă asigur că face foarte multe şi foarte bine, eu fiind martor ocular la cele întâmplate până acum), ci se bazează pe întreaga „trupă”, care este creată după chipul şi asemănarea sa, dar şi pe mărinimia unui sponsor „frumos şi la pungă gros”, la fel de modest şi discret, care a asigurat echipei, pe lângă multe altele, şi echipament sportiv berechet, aşa cum echipe din campionate nu au au. Şi pentru că el trebuia să poarte un nume, i s-a spus… Adi Szabo, patron al firmei Asexpress. Dar să revenim la competiţie!

La această ediţie, pe lângă echipele care au răspuns invitaţiei, adică: Ortacii Bazoş, Pobeda Dudeştii Vechi, Flacăra Făget (judeţul Timiş), Era Club Caransebeş (judeţul Caraş-Severin), au participat şi gazdele cu o echipă, varianta „trei în una”, adică cu echipele Amicii Veseli 1, 2, 3. Lugojeniii şi-au permis acest „lux”, deoarece au un lot numeros, al cărui jucători şi-au manifestat dorinţa expresă de a juca. Toţi competitorii au avut vârsta cuprinsă între „cei cu caş la gură, până la cei cu barba sură”, sau dacă vreţi, între 45 şi 100 de kilograme plus.

După meciuri viu disputate în cele două grupe au urmat cele două finale mult-aşteptate. În finala mică (locurile 3-4) s-au întâlnit teamul Ortacii Bazoş, care a produs mare veselie în rândul echipei lugojene Amicii Veseli, întroducând lopta în neţul de şpogot numai de două ori, faţă de patru ori, gazdele reuşind a se cocoţa pe treapta a treia a podiumului. În „Marea Finală”, Amicii Veseli 1 au luat lucrurile în serios, punând la respect echipa din Caransebeş, Era Club, biruind-o cu acelaşi scor cu care s-au impus şi colegii lor de la Amicii Veseli 2: 4-2.

Meciurile au fost arbitrate de „cavaleri ai fluierului” locali, Ion Copaci, Deian Ştefănescu, Ciprian Savin, Ema-nuel Ciucu, Adrian Maga, care s-au dovedit a fi obiectivi, spre lauda lor. S-au acordat şi cartonaşe galbene. Unul dintre ele a declanşat în rândul publicul spectator o repriză de veselie (căci, deh, nu suntem la Amicii Veseli?). Motivul? Unul simplu. Un jucător s-a îndreptat spre colţul terenului să execute un corner. „Întâlnindu-se” cu o sticlă de bere, fără cea mai mică ezitare, a făcut o mică hidratare, fără ca arbitrul să o dicteze.

Festivitatea de premiere şi socializarea (revenirea organismului după efortul depus) s-au ţinut la Hanul Moara cu noroc, în Balinţ. Aici, oganizatorii au oferit tuturor echipelor participante cupe, diplome, fanioane şi calendare de perete cu poze realizate la ediţiile anterioare ale Cupei „Respect”.

S-au mai acordat şi următoarele premii:
Old Boys 2019 în activitate, consulul onorific al Bulgariei la Timişoara, Gheorghe Nacov, component al echipei Pobeda Dudeştii Vechi;

Golgheterul competiţiei: Dan Cristian Tătar, Amicii Veseli 1 Lugoj;

Cel mai tehnic jucător al turneului: Liviu Arnăutu, Era Club Caransebeş;

Cel mai bun portar: Doru Tătaru, Ortacii Bazoş;

Câştigătorii (detaşaţi – n.a.) ai reprizei a treia: Componenţii echipei Flacăra Făget (recurgând deseori la obiceiuri din „Lada cu zestre” – n.a.).
De asemenea, a mai fost premiată şi brigada de arbitri.

Iată şi trei declaraţii luate la cald:

Dan Cristian Tătar, golgheterul competiţiei:

„Mă bucură foarte mult titlul de golgheter pe care l-am obţi-nut astăzi. Desigur că o parte din el îi aparţine echipei care m-a ajutat mult, dar şi mie, pentru că m-am aflat acolo unde trebuie, la momentul potrivit. Bucuria este amplificată de faptul că şi echipa mea, Amicii 1, a câşigat cupa pusă în joc. Cel mai important fapt, însă, îl reprezintă bucuria de a ne reîntâlni sănătoşi, cu prietenii dragi, pe terenul de sport. Consider că acţiunea a fost o reuşită din toate punctele de vedere”.

Gheorghe Nacov, câştigătorul Premiului Old Boys 2019, în activitate (47 de ani), Popeda Dudeştii Vechi:

„Sunt foarte fericit că sunt prezent şi anul acesta la o competiţie la care ţin foarte mult. De data aceasta, nu am venit cu mâna goală şi l-am adus şi pe fiul meu, în vârstă de 19 ani, care are şi el microbul fotbalului în sânge. Deşi am 47 de ani, mă simt (sunt) încă foarte tânăr. Dovada? Premiul pe care l-am „cucerit” azi! Doresc să mulţumesc din inimă oganizatorilor, lui Constantin Goloşie în mod special, pentru clipele minunate petre-cute în urbea dumneavoastră, promiţându-le că negre-şit vor fi în capul listei invitaţiilor la o întâmplare fot-balistică ce va avea loc anul acesta, pe Stadionul „Hristo Stoicikov”din Dudeştii Vechi”.

Constantin Goloşie, organizator, “pater familias”:

„În calitate de gazde, ne-am dat silinţa ca totul să fie pus la punct, aşa cum se cuvine. Dacă ne-am lua după părerea unanimă a oaspeţilor, organizarea a fost foarte, foarte bună. Şi nu avem niciun motiv să nu-i credem. Aceasta ne face fericiţi. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat (văzuţi şi nevăzuţi), în organizarea acestui turneu anual, care, după cum se vede, a ajuns la ediţia a VII-a: echipelor participante, formaţiei de „popularişti”condusă de Ovidiu Drăgan, celor doi solişti, sponsorului principal („vital”, aş îndrăzni să-l numesc) Adi Szabo, cel care este tot timpul alături de echipă, lucru pe care îl face complet dezinteresat, arbitrilor, presei şi… nu mai ştiu cui. Veau să mulţumesc în mod special domnului consul onorific al Bulgariei la Timişoara, Gheoghe Nancov, trăitor în Dudeştii Vechi, care mi-a făcut o surpriză deosebită, făcându-mi cadou o minge de fotbal cu autograful marelui fost fotbalist bulgar, Hristo Stoicikov. Sper ca la anul competiţia să fie organizată cel puţin la nivelul atins acum, dacă nu şi mai şi.”

Ei, şi câte n-ar mai fi de spus? Dar spaţiul nu-mi permite mai mult. Şi aşa cred că am dat prea mult de lucru cuiva, pe care îl rog să mă ierte, promiţându-i solemn că nu o s-o mai fac niciodată! Până la anul.