În curând, va debuta proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană. S-au gândit oare managerii la un posibil parteneriat cu municipiul Lugoj, orașul muzicii?

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Constantin-T. STAN

În curând, va bate gongul inaugural al proiectului Timișoara Capitală Culturală Europeană. Mărturisesc că nu dețin informații privind structura evenimentelor culturale care vor avea menirea să ofere publicului românesc și oaspeților străini o sinteză privind universul cultural bănățean.

O responsabilitate imensă apasă asupra echipei manageriale din care face parte, spre onoarea lugojenilor, și Aura Twarowska, mezzosoprana care a cucerit Viena și marile scene lirice europene, americane și asiatice.

Suntem convinși că Aura s-a implicat în conceperea programului, având în vedere și un binevenit parteneriat cu Florența culturală a Banatului, Lugojul nostru. Va fi fost însă ascultată și înțeleasă?

În echipa managerială a pretențiosului proiect s-au perindat mai multe nume, care însă s-au schimbat periodic, în frunte cu, într-o primă etapă, Ioan Holender, legendarul director al Operei de Stat vieneze.

La momentul respectiv, domnia-sa a explicat rațiunea demisiei sale, după ce constatase că prezența sa era mai mult decorativă.

Deși i se atribuise, formal, calitatea de director al proiectului, nimeni nu-l consultase, nu-i ceruse părerea, neluând în seamă vasta sa experiență managerială, anvergura personalității sale, imensul său prestigiu în lumea selectă a muzicii pe plan internațional.

A fost o ireparabilă pierdere, care s-ar putea să se reflecte asupra calității și structurii proiectului.

Am vizitat acum câteva zile Timișoara, vechiul burg imperial, metropolă culturală a Banatului, oraș cu o îndelung exersată vocație a multiculturalității, adevărat etalon al armoniei interetnice și interconfesionale. Parcurgând la pas centrul, impresia a fost dezolantă.

Numeroase imobile neobaroce, adevărate monumente arhitectonice, așteaptă, mascate sub uriașe perdele, să fie reabilitate pentru a întâmpina marea sărbătoare.

Timp nu mai este, așa că ne întrebăm ce se va întâmpla. În plin centru al burgului de pe Bega străjuiește Castelul Huniade (actualul Muzeu Național al Banatului), lăsat pradă ruinei de – incredibil! – 14 ani, supus parcă unui îndelungat asediu militar!

Mortarul de pe zidurile exterioare stă să se desprindă, parcul ce-l înconjoară, lăsat de izbeliște, induce un sentiment cu conotații aproape depresive pentru cei mai slabi de înger. Ce explicații li se vor transmite oaspeților sosiți de peste hotare? Scuzele vor suna a acuze, așa că recomandăm vinovata tăcere.

Noi, lugojenii, trăitori în fosta capitală culturală a românilor bănățeni, orașul muzicii, ce poartă inscripționat pe stemă simbolul orficei lire, ne-am fi așteptat la un parteneriat în cadrul proiectului.

Și Lugojul, aidoma Timișoarei, și-a exprimat plenar vocația multiculturală, aici coabitând, secole de-a rândul, într-un splendid ecumenism cultural (comunități compacte, semnificativ de apropiate ca pondere numerică), români, maghiari, germani și evrei, care au dăruit culturii, muzicii naționale și universale nume de primă mărime, în special ale scenei lirice.

Va putea fi imaginată o Timișoară capitală culturală europeană fără Traian Grozăvescu, Ioan Vidu și corul său – cea mai veche alcătuire vocală românească –, fără Aurel C. Popovici, precursorul ideii de uniune europeană, Caius Brediceanu, Eftimie Murgu, mentorul românilor bănățeni pașoptiști?

Sunt sigur că reprezentanții comunităților germană și maghiară își vor promova, pe bună dreptate, personalitățile, dar s-ar putea ca peste un secol să nu mai existe amprente identitare românești la Timișoara.

Timișoara a fost înnobilată de armoniile violonistice enesciene (în 1921, Enescu a susținut primul său recital violonistic în Banat după Marea Unire), în periodicul timișorean „Dreptatea” Victor Vlad Delamarina, „cel dintâi maestru al acuarelei bănățene” (cum l-a numit Aurel Cosma Junior), și-a publicat o parte din creația sa poetică.

La Timișoara, declarat oraș liber regesc în 1781, a poposit concertistic Franz Liszt (1846), a concertat, în 1866, corul din Chizătău, a fost prezent, peste doi ani, Mihai Eminescu cu trupa teatrală a lui Pascaly.

Vor apărea pe afișele de concert numele lui Sabin Drăgoi, Mircea Popa, Zeno Vancea, Vasile Ijac, laureați ai Premiului Național de Compoziție „George Enescu”? Va fi pomenit György Kurtág, corifeul muzicii de avangardă (fost organist la biserica reformată din Piața Maria), Béla Bartók și, nu în ultimul rând, György Ligeti, inspirat în creația sa, alături de Sabin Drăgoi și Paul Constantinescu, de varianta Mioriței din comuna Belinț?

Miorița, un adevărat simbol matricial al identității românești, s-ar putea constitui într-un proiect, prin care Timișoara Capitală Culturală ar iniția o extensie în comuna Belinț, cu un repertoriu consacrat Mioriței într-un eveniment concertistic alcătuit din creații vocale și simfonice semnate de Sabin Drăgoi, Paul Constantinescu și Ligeti.

Pentru elaborarea unor proiecte de amploare ai nevoie însă de capacitate de sinteză, fundamentată pe cunoaștere, profesionalism, experiență și multă imaginație.

Fi-va oare cuprins Lugojul în proiect? Dacă nu, rămâne ca Lugojul să aspire la gloria de altădată „prin sine însuși” și să dorească să devină, cândva, capitală culturală.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.