În 1904, Lugojul avea baie cu aburi. Acum are un SPA și două ștranduri, dar… în ruină !

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

În 1904, Lugojul avea baie cu aburi. Acum are un SPA și două ștranduri, dar acestea sunt în ruină și nu prea se văd semne ca vreunul dintre ele să devină funcționale în acest an.

Istoricul Cristian Oliviu Gaidoș prezintă o scurtă și interesantă poveste a modului în care s-au fondat, la Lugoj, ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „baia comunală”. În mai 1904, relatează Gaidoș, un comerciant local, Ignațiu Deutsch, a inițiat un proiect important pentru oraș: fondarea „Societății pe acțiuni a băii cu aburi din Lugoj”.

Proiectul a fost susținut de primarul Árpád Marsovszky și de consiliul orășenesc, iar suma necesară construirii băii a fost strânsă într-o lună. Estimată la aproximativ 80.000 de coroane, suma necesară a fost considerată imensă pentru acea perioadă, dar prin implicarea comunității locale și a autorităților publice s-a reușit să se strângă acești bani.

„Tinând cont de utilitatea publică a proiectului, primăria a permis ca edificiul să fie ridicat pe malul Timișului, în Piața Sf. Ioan (cunoscută lugojenilor ca Piața Untului). Lucrările de construire au început în luna iulie 1904. Stabilimentul de baie (instalațiile cu aburi, cazanele alimentate cu lemn, vanele de porțelan etc.) a fost deschis publicului în data de 4 dec. 1904.

În primii trei ani de funcționare, baia a fost arendată pentru suma de 5.000 coroane lui Mihai Petrofszky. În 1910, societatea vinde baia lui Martin F. Karl, proprietarul ștrandului de lemn din fața liceului maghiar. Printre modificările aduse clădirii de noul proprietar se număra etajarea parțială și înălțarea unui coș circular de cărămidă. La început, stabilimentul a funcționat zilnic, între orele 6 și 20.00.

Cei care doreau să facă o baie cu aburi plăteau 1 coroană și 20 de bani (filleri), respectiv 1 coroană pentru o baie de vană, clasa I cu cearșaf. Miercurea baia era deschisă exclusiv femeilor. Muncitorimea avea o reducere substanțială în fiecare duminică după-amiază.

În urma decesului văduvei lui Karl Martin (iulie 1942), primăria, având drept de preemțiune, a cumpărat de la urmași baia cu suma de 7.800 lei. După naționalizare, „baia comunală” a fost administrată de IGOL, care a dezafectat vechile instalații, conferindu-le altă funcțiune”, arată istoricul lugojean.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.