Freddy Stauber și marile pasiuni ale vieţii sale

Dan TIMARU

Lugojul a fost, în vremurile bune, orașul muzicii. Din păcate, astăzi nu prea mai putem să ne mândrim cu acest lucru, dar ne putem mândri cu cei care, în acele vremuri, ne-au bucurat inimile și ne-au înălțat sufletele. Aceste rânduri încearcă să readucă în atenția lugojenilor un muzician cunoscut și iubit de toți cei care îl cunosc. Numele său este Freddy Stauber.

Să ascultăm povestea vieții lui:

„M-am născut în 27 aprilie 1958, la Lugoj. Am învățat la Școala Generală nr. 6, apoi la Liceul „Coriolan Brediceanu” și am studiat la Timișoara, la Facultatea de mecanică. M-am întâlnit cu muzica la vârsta de șapte ani, când am început să studiez acordeonul și chitara. Tatăl meu cânta în corul bisericii catolice, iar la noi, la nemți, era o tradiție ca generația tânără să studieze un instrument. Mai târziu am devenint solist vocal în orchestra de acordeoane a lui Nikolaus Hubov. Am cântat la Școala Generală nr. 6 piese nemțești: valsuri, polci sau marșuri. Eu am ajuns solist vocal prin preselecție și cântam piese ale lui Heintje, un renumit cântăreț adoscelent din Germania.

Am studiat la Școala Populară de artă, acordeonul cu profesorul Paladi, iar chitara cu profesorul Klimek. Acordeonul m-a fascinat, datorită faptului că la liceu aveam niște colegi mai mari care aveau o formație de folk în Darova. Pe vremea aceea, muzicanții erau la mare căutare pentru baluri, rugi și alte evenimente. De pregătirea noastră se ocupa profesorul Metler. Cântam la Teatrul din Lugoj, am participat și la Cântarea României.

Mai târziu am studiat chitara. La Lugoj a avut loc un concurs de preselecție pentru Cântarea României, la teatru. La Timișoara, am câștigat premiul folk la Cântarea României cu piesa «Ciobanul amărât». În 1975, am cântat în formația lugojeană Omnicron L, care, în recitalurile susținute la Clubul Tineretului, aborda printre altele și cover-uri ca „Nights in White Satin“ (Moody Blues) sau „Lady in Black“ (Uriah Heep).

Una din cele mai cunoscute trupe din Lugoj din acele vremuri a fost Betta, în care eu am activat o vară, cântând la grădina de vară a ștrandului din Lugoj.

La recomandarea solistului Lușu Penescu, de la Betta, am fost cooptat în formația Stelele, pe vremea când am fost student la Timișoara, și am înregistrat alături de ei albumul discografic Sonne im Herzen, înregistrat live la Casa Tineretului. Am ajuns la formația Stelele în 1979, fiind student la Facultatea de Mecanică.

Cu albumul Sonne im Herzen e o poveste mai lungă, însă mai pe scurt promotor a fost regizorul Valeriu Perciun, de la TVR București, de la emisiunea în limba germană, cu care eu colaborasem de mai multe ori. Cântând în acea perioadă la Teatrul German din Timișoara, am dat spectacole interpretând piese cover, dar și compoziții proprii.

La tobe a fost Roland Crăciunescu, la bas Gerl Gerhard, la claviaturi și voce Friedel Crăciunescu și Desideriu Faji, vocal Tiberiu Repliuc, iar chitară și vocal am fost eu. S-a instalat totul pe scena Casei Tineretului, s-au preluat toate instrumentele prin microfoane sau cablaj într-un mixer Peavey și s-a cântat și înregistrat live pe un magnetofon Revox cu două piste (tracks).

Am înregistrat câteva nopți de-a rândul, când era liniște, și am trimis materialul la București, unde Paul Enigărescu a masterizat totul. Discul vinyl a apărut la Electrecord București și conține 10 piese în limba germană. Titlul discului Soare în inimă este un cover după piesa cântată de Cliff Richard „We don’t talk anymore“, textul german îmi aparține.

Pe discul vinyl mai sunt câteva cover variante Peter Maffay și piese proprii ca Angeline, Gute Nacht, Natur, Die Flasche…. Mai apoi am devenit membrul formației lugojene Logic, trupă cu care am câștigat nenumărate premii, dintre care amintesc locul trei la Festivalul de muzică rock de la Râmnicu Vâlcea sau premiul întâi la Festivalul de Muzică Rock de la Bacău, în 1986. Alături de colegii mei, am efectuat o serie de turnee în țară și am obținut numeroase distincții.

Am organizat și o manifestare numită „Zilele Muzicii Tinere“ la Lugoj. Publicul din acea vreme era mult mai receptiv și mai instruit vizavi de muzică. Scena de atunci diferea mult de cea de cea de azi. Publicul, neavând atâtea posibilități de ascultare a muzicii străine, și nu numai, era mult mai deschis și receptiv.

Participând cu grupul Logic la atâtea festivaluri în țară, am cunoscut foarte multe formații cu care ne-am împrietenit. Deci de ce să nu organizam și un eveniment rock în Lugoj? Invitate au fost, printre altele, formații ca Timpuri noi, Pro Musica sau Auto Stop. Am avut chiar și o publicație specifică pentru fiecare eveniment. Concertele cu Formația Logic din Lugoj la Casa de Cultură a Sindicatelor au avut foarte mare priză la public. Această perioadă a fost cea mai frumoasă din viața mea.

Am părăsit România definitiv în anul 1987 și m-am stabilit în Germania. Am lucrat la Mercedes Benz. La început, am proiectat sisteme de alarmă și de antifurt. Mi-am dat seama că aș putea îmbina meseria cu pasiunea și am promovat la sisteme audio și chiar la sisteme surround 3D ale limuzinelor superioare. Jobul presupunea atât cunoștințe tehnice specifice, cât și calități auditive pe care mi le-am însușit de-a lungul anilor, pe plan muzical.

Am devenit cunoscut în Germania și ca solist de „schla-ger-musik“, sub pseudonimul de Julian Sanders. În 1988, s-a alăturat formației Silver Stars, alături de care am concertat în Germania, Austria și Elveția, iar trei ani mai târziu am efectuat un turneu sub genericul „Lieder, die von Herzen kommen” alături de nume cunoscute în Germania ca Gitti și Erika, Rex Gildo, Andy Borg sau Tony Marshall.

La mijlocul anilor ‘90, am făcut cunoștință cu producătorul Robert Jung, alături de care am înregistrat maxi-single-ul „Du bist mir nicht nah genug”. În paralel, am înregistrat în studioul meu o serie de proiecte, inclusiv alături de fiicele mele. Îmi plac Eric Clapton, Carlos Santana și Pink Floyd și sunt de părere că în vremurile de dinainte de 1989 cultura muzicală avea alte coordonate.

Cred că după globalizare cultura muzicală și cea generală au avut de suferit. Multora nu le mai pasă de cultură, sunt preocupați doar de cum să ajungă mai repede la bani. Stresul acesta nu-l aveam înainte de Revoluție… aveam timp pentru a asculta o muzică bună sau pentru a exersa la un instrument…

Dintre succesele înregistrate de-a lungul timpului, trebuie să amintesc de Marele Premiu cu Logic, la Râmnicu-Vâlcea, sau spectacolele cu Stelele la Teatrul German sau Casa Tineretului din Timișoara, spectacolele din Germania sub numele de Julian Sanders, alături de vedete ca și Karel Gott, Andy Borg, Rex Gildo. Jurnalistul lugojean Cristian Ghinea a scris o carte despre activitatea mea. Freddy Stauber – Logic şi… pasiunile vieţii.

Nu mai e un secret pentru nimeni că în vremurile rock de dinainte de Revoluția din 1989 exista cenzură, iar acest aspect nu a ocolit nici activitatea trupei Logic.

Eram înainte de un spectacol. Cenzura venea de la se-cretarul cultural la piesa rock „Ce folos”. Textul original era «Ce folos că sus pe cer, e atâta soare/ E fericire și e bine dacă sufletul meu moare». Iar cenzura cu text schimbat era «Ce frumos că sus pe cer e atâta soare/E fericire și e bine, eu în suflet port o floare». Noi la spectacol am cântat tot textul original, spre disperarea cenzurii.

Deși nu mai sunt „conectat“ pe deplin la viața muzicală din țară, revin constant în România. Apreciez muzicieni cum ar fi cei de la Groove TM, JazzyBIT, Horea Crișovan și Nicu Patoi. În ceea ce privește capitolul proiecte, am în plan o serie de înregistrări audio dar și… o carte.

După Ethno și Ambient Ethno, apare al treilea album în stil ethno psihedelic numit World Ethno. Colaboratori sunt de această dată muzicieni ca: Lucian Ciuchitu la nai/flaut, Alexander Kovacs, Nicu Patoi, Adrian Dinu-Schwarz la chitară, Viktor Wekesser la bas, Kosta Matzios la tobe și alții…

Am terminat proiectul CD cu piese de Crăciun, la care lucrez de 10 ani, scriind în fiecare an câte o piesă. Este vorba de „Let us gild the Christmas Tree together”, împreună cu fetele mele, Vanessa, Rebecca și Tephanie, adică Freddy & The Dusters.

Cu grupul meu Freddy & Friends fac înregistrări live cu piese gen Country/Rock. Încerc să scriu și o carte, un fel de ghid psihologic pentru cei care vor să urmeze calea muzicii. Am s-o numesc: Aș putea fi muzician…

Întâlnirea cu Freddy Stauber a fost ca o întoarcere în timp. Un basm, un fel de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Nu cred că exagerez, pentru că muzica este nemuritoare, iar cei care o iubesc vor rămâne veșnic tineri în sufletele lor. Ascultați muzica lui Freddy, pentru că ea este elixirul tinereții.