Volei Europa CEV Challenge Cup, finala
Timișoara, 22.03.2023, Sala Sporturilor Constantin Jude, 2100 spectatori
Dan H. BRUDIU
Finală europeană la Timișoara, în fața unui public senzațional care s-a ridicat în fiecare clipă la nivelul evenimentului. Un mix de lugojeni, sârbi, timișoreni, italieni și, probabil, și alții veniți din Banat și din afară au compus o inimă a voleiului ce a pulsat timp de două ore la mare tensiune și căldură.
Susținând un spectacol de ținută, preluat în întreaga Europă mulțumită transmisiunii în direct pe care televiziunea națională a realizat-o, cedând drepturile de retransmisie și către Eurovolley TV.
La înălțimea show-ului de la microfon și din tribune s-a situat și jocul, chiar dacă șansele ca lugojencele să furnizeze surpriza anului în voleiul continental, prin oprirea supremației formațiilor italiene la acest nivel, erau reduse. Nu doar prin prisma rezultatului din tur, când Reale Mutua Fenera Chieri se impusese la Torino în trei seturi, ci și evaluând corect valoarea loturilor și experiența componentelor celor două grupări.
Cu vedete de top ca Grobelna, Weitzel, Cazaute sau Villani, gruparea clasată pe locul patru în Serie A 1 pornea favorită de la startul competiției și, finalmente, și-a confirmat statutul.
Lugojencele, care întâlniseră până la finală echipe din Turcia, Portugalia, Belgia și Serbia, au dat în ultimul act de o trupă de calibru care a tratat uniform toate cele trei acte ale spectacolului final.
Bregoli, antrenorul lui Reale, nu a efectuat modificări în formația de joc decât mult spre final, după ce CEV Challenge Cup ajunsese deja în palmaresul și vitrina cu trofee ale piemontezelor.
În schimb, după finalul setului secund, care a con-sfințit succesul oaspetelor bianco-blu, tehnicianul lu-gojan a schimbat întregul sextet, evoluând doar cu voleibaliste de origine română în teren, un premiu de onoare pentru tot sezonul acestor sportive care, în efectiv destul de restrâns, au dus o campanie foarte solicitantă și densă din septembrie până la zi.
A fost cu adevărat o finală de vis, la capătul unui drum lung și cu peripeții, la care cineva, acolo sus, a fost alături de noi. Un drum pe care sportivele și antrenorii l-au dus impecabil la bun sfârșit, într-un sezon în care concurența a fost mai mare ca oricând.
Așa cum, se cuvine s-o spunem, și sprijinul celor ca-re au menirea și puterea să-l dea, a fost la înălțime.
O strategie câștigătoare a principalului sponsor, Primăria – Consiliul local Lugoj, a Clubului Sportiv Municipal, a celorlalți sponsori, care au oferit secției de volei ocazia de a-și desfășura un plan îndrăzneț. Riscant, în conjunctura actuală, dar îndeplinit la final, cu multă muncă și puțin noroc. Un succes cu și pentru oamenii din jurul fenomenului și ai echipei, tot mai mulți de la etapă la etapă, deloc întâmplător. Lugojenii din tribună au jucat în acest an și ei la fileu. S-au necăjit la puținele eșecuri, s-au bucurat la multele victorii și au lărgit familia voleiului, rămânând tot timpul aproape!
C.S.M. Lugoj – Reale Mutua Fenera Chieri = 0 : 3 (21:25, 21:25, 21:25)
C.S.M. Lugoj: Liza Ruban – 6 p, Andreea Gemănariu – 3 p, Aliona Martiniuc – 7 p, Simina Străchinescu – 2p, Georgiana Popa – 5 p, Veronica Bezhandolska – 6 p, Ramona Rus – 6 p, Daiana Roman – 1 p, Tanja Grbic – 2 p, Marina Anghelache – 2 p, Silvija Popovic, Adriana Popa – libero. Antrenori: Ugljesa Segrt, Dragan Grbic, Marius Roșu.
Reale Mutua Fenera Chieri: Helena Cazaute – 15 p, Kaja Grobelna – 12 p, Maja Storck – 3 p, Francesca Villani – 7 p, Camilla Weitzel – 9p, Alessia Mazzaro – 6 p, Francesca Bosio – 1 p, Rachel Morello, Brione Buttler – 1 p, Olivia Rozanski – 6p, Stela Nervini, Iassimina Kone, Ilaria Spirito – libero. Antrenori: Giulio Cesare Bregoli, Cristian Piazzese, Gerardo Daglio.
Au condus jocul: Ilhan Burhan (Turcia), Aleksandra Balandzic (Serbia).
Statistică: Reale Mutua Fenera Chieri – C.S.M. Lugoj = total puncte: 75: 63, directe: 60 : 40 (din atac 45:26), din serviciu: 8 : 6, blocaje punct: 7 : 8, eficiență atac: 42 % – 33 %.
Într-o organizare-model a ultimului act, lucru consemnat și transmis către forurile europene de observatorii delegați la finală – cipriotul Giorgos Stefanidis și slovenul Metod Ropret, lugojencele au reușit o pres-tație superioară celei din Italia, dar insuficientă pentru a contracara atu-urile de necontestat ale oaspetelor.
Un motiv obiectiv ar fi și faptul că echiparea sălii cu suprafața specială (montată luni seara și demontată imediat după joc) a permis desfășurarea a doar două antrenamente oficiale pentru Chieri și Lugoj – marți seara și miercuri dimineața), astfel încât pentru ambele echipe sala de joc a fost una neobișnuită. Iar calitatea de gazdă a Lugojului s-a reflectat doar în atmosfera electrizantă a tribunei, la care au contribuit, cu mult fair-play, și cei peste 150 de membri ai tifoseriei italiene Fedelissimi Chieri, sosiți la Timișoara în ziua meciului cu un charter închiriat de la Torino.
Privind statistica, se observă un relativ echilibru la nivelul realizărilor din serviciu și blocaj, diferența făcând-o atacul oaspetelor, acolo unde uriașele Grobelna și Weitzel au fost greu de oprit. De asemenea, cea mai constantă și eficientă piesă din angrenajul oaspetelor, franțuzoaica Cazaute, un adevărat jolly-jocker al squadrei în alb la meciul retur.
Cât au fost în teren, Martiniuc și Ruban au fost eficiente aproape de nivelul lor, dar finalurile de set 1 și 2 – foarte echilibrate și spectaculoase – au adus trofeul oaspetelor, care aveau nevoie de doar două seturi în Banat. Moment în care, inteligent, tehnicianul lugojencelor a introdus în teren sportivele care nu evoluaseră, preferând să nu riște vreo accidentare și să odihnească piesele de bază pentru importantul meci cu Voluntari care avea să urmeze la patru zile distanță.
Un gând special pentru suporterii lugojeni și din Serbia care s-au deplasat la Timișoara cu șapte autocare, două microbuze și numeroase mașini personale, pentru numeroșii oameni de sport care au dovedit solidaritate cu voleiul din Lugoj și performanța sa de excepție, venind alături de echipă și încurajând-o.
Exemplul gesturilor handbaliștilor și baschetbaliștilor de la Politehnica, al cluburilor care au adus, alături de profesorii lor, sportivele ce practică volei să urmărească un mare, unic poate, eveniment sportiv al unei echipe din Banat, exemplul simplilor susținători ai sportului care s-au bucurat alături de C.S.M. Lugoj în aventura europeană dusă la final este, poate, fărâma de speranță că sportul la acest nivel este înălțător, dovedește valoare, dar și onoare, eleganță și îngăduință, trecând peste nivelul mărunt unde-și fac loc invidii ascunse sau afișate, frustrări imature și războaie de sertar. În care justificările lipsei de calitate și rezultate sunt puerile, iar interesele personale dictează atitudini admise și acceptate doar, eventual, într-un cerc de prieteni, nici ei în realitate împăcați cu acestea.
Un eveniment grandios dacă îl cuplăm și cu turul disputat la Torino în fața unei săli de 4.200 de spectatori arhiplină și ea, într-o întrecere în care, după cinci tururi, din cele 64 de echipe reprezentând 29 de țări din Europa, au rămas să-și dispute finala de gală reprezentantele Italiei (cel mai puternic campionat de volei feminin din Europa, înaintea Turciei) și României.
Sau, cu voia dumneavoastră, Torino și Lugojul. Fiindcă sediul clubului din Piemonte se află la Chieri, 16 km de Torino, mica localitate aflată în aria metropolitană a marelui oraș din Peninsulă. Un duel între voleiul de mentalitate italiană, care a dus la câștigarea a numeroase cupe ale Europei de-a lungul anilor, și cel românesc, care face pași serioși în performanțe europene în ultimii ani. Reprezentat de Lugoj-Volei, o idee care a răsărit cu 37 de ani în urmă și devine tot mai mult istorie, lăsând în urmă muncă, pasiune, dăruire, necazuri, bucurii, multe probleme, sacrificii, nedreptăți, satisfacții, visuri frânte, împlinite și datoria unei cărți care, odată, ar putea aduna între coperțile sale măcar câteva rânduri și fapte demne de citit și reținut.
Lasă un răspuns