Evoluția boilerelor de-a lungul timpului și rolul oțelului inoxidabil

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Boilerele au fost dintotdeauna printre acele dispozitive care au îmbunătățit considerabil calitatea vieții. Acestea s-au clasat printre cele mai apreciate aparaturi încă de la apariție, deși materialul din care acestea au fost inițial realizate era destul de greoi şi dificil de montat. Utilizarea oțelului inoxidabil la scară largă a venit cu numeroase opțiuni de îmbunătățire a caracteristicilor şi a modului de funcționare al acestora.

Anii 1970 și oțelul inoxidabil

În 1972 a avut loc o descoperire importantă, deoarece atunci a fost realizat pentru prima dată un boiler inox. Noul cazan a primit numele destul de original Edelstahlseil, care se traduce prin „cazan din oțel inoxidabil”. De ce nu mai era folosită fonta și s-a decis schimbarea materialului de construcție a cazanelor? În acei ani, cazanele erau destul de voluminoase, masive și cu o capacitate mare de apă. Prin urmare, singurul gând care i-a ghidat pe proiectanții noului tip de boiler a fost dorința de a menține durabilitatea și rezistența mecanică maximă, asigurând în același timp o greutate mult mai mică.

Oțelul inoxidabil s-a dovedit a fi ideal pentru acest lucru – pereții mai subțiri au permis crearea unui cazan mai compact, iar un avantaj suplimentar a fost obținerea unei mai mari plasticități și libertate de formare, datorită posibilităților oferite de prelucrari mecanice.

Oțelul inoxidabil și anii 1990

Mulți ani mai târziu, abia în 1990, din cauza necesității de a îmbunătăți eficiența utilizării energiei combustibile, a fost creat primul cazan de încălzire în condensație. Baza aici a fost corpul cazanului din oțel inoxidabil cu proprietăți anticorozive, adică oțel rezistent la acizi.

În 1995, a avut loc o altă descoperire în tehnologia cazanelor – cazanele de încălzire atârnate pe perete, iar acest lucru a fost realizat din nou datorită oțelului inoxidabil, care a garantat o greutate redusă a cazanului. Este greu de imaginat că un boiler masiv din fontă cu o capacitate mare de apă ar exista într-o versiune suspendată.

Dorința de a construi dispozitive mai mici și mai compacte l-a forțat pe constructor să dezvolte un schimbător de gaze arse/apă cu o capacitate de apă mai mică.

Evoluțiile descrise în industria termică, în special în boilerele casnice, nu s-ar fi putut întâmpla fără oțel inoxidabil. Drept urmare, astăzi, datorită efectului de condensare, este folosită aproape 100% din energia conținută în combustibil. Pereții mai subțiri înseamnă o plasticitate mai bună a oțelului, datorită căreia schimbătoarele de căldură pot fi modelate liber, iar acest lucru permite construirea de dispozitive din ce în ce mai compacte, atât de necesare în epoca proiectării clădirilor fără boiler.

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Despre admin 6555 de articole
Nicolae Silade, poet și jurnalist

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.