
Augustin BERCEAN
Becul de pe strada mea, care nu mai funcționa de mai bine de un an și jumătate, a fost schimbat! Stația de autobuz de pe strada Caransebeșului, căreia îi „oferisem” mai multe articole din cauza halului în care era, a fost reparată! Casa de Cultură a Municipiului, locul meu de muncă, nu doar că nu se mai desființează, dar i s-a numit un director (după mai bine de un an de haos, după refuzul meu!) și a primit și bani pentru acțiuni culturale.
Să fie o simplă coincidență că toate acestea se întâmplă abia acum? Sau, tocmai de aceea, să spunem, cu voce tare, „să fie într-un ceas bun”! Adevărul e că, după aproape un an și jumătate în care am scris articole critice la adresa administrației locale, mi-e destul de greu să „schimb macazul”.
Stați linștiți, nu-l schimb deloc. Voi continua să prezint faptele așa cum le „văd” eu!
Unii percep critica într-un mod distructiv. Alții, din contră, într-unul constructiv. Observ că mai „noua” administrație locală a început să înțeleagă că cea de a doua variantă este cea câștigătoare. Cel puțin așa am înțeles eu din ultimele sale „fapte”…
Știu, schimbarea unui bec sau repararea unei stații de autobuz par chestii banale, dar nu e chiar așa. Starea deplorabilă în care se află orașul s-a datorat în special ignorării complete a acestor „chestii banale”.
Corect, e bine să ne bucurăm că administrația își dorește un „Spital nou de 150 de milioane de euro”, dar să o facă fără a lăsa mătura din mână!
„Echipa” cea nouă din Primăria Lugoj se pare că a înțeles acest lucru. O fi datorită faptului că avem un primar care, în sfârșit, are un consilier personal bun? Sau poate că primarul actual (interimar) a început să vadă lucrurile altfel? Sincer, chiar nu știu. Dar sigur s-a schimbat ceva (în bine, zic eu!) în ultimele săptămâni.
În sfârșit, mai ales prin presa locală, se vorbește despre Casa de Cultură a municipiului și despre Școala de Arte într-un alt mod, complet altfel decât cel în care ne-a obișnuit fostul primar.
Încă nu este nimic perfect și chiar „mai este mult până departe”, dar, totuși, este un început (asta nu înseamnă că va uita cineva vreodată de cei doi ani de bătaie de joc la care au fost supuse cele două instituții de cultură legendare lugojene…).
Dar, în momentul de față, pare să fie altceva. Că tot am adus vorba, m-aș bucura ca toată această (re)deschidere spre cultură a Primăriei Lugoj să nu se rezume doar la numirea unui director și la „aruncarea” unei mici sume de bani, pentru câteva acțiuni culturale.
Există la aceste instituții încă foarte multe probleme care necesită o rezolvare cât mai urgentă și care, fără sprijinul administrației locale, nu au cum să fie rezolvate. Dar despre acest subiect voi vorbi mai pe larg cu altă ocazie.
Acest articol, chiar dacă prezintă o stare actuală „de bine”, nu este deloc unul laudativ! (dacă ar fi fost, aș fi început și eu cu „ploaia de milioane de euro de care se bucură -pe hârtie- Lugojul…). L-am scris doar în baza unor concluzii rezultate în urma unor fapte întâmplate recent. E adevărat, fapte, oarecum, mărunte.
Nu poți spune altfel despre schimbarea unui bec, repararea unei stații de autobuz sau pornirea unui dialog cu instituțiile de cultură din oraș! Dar existența lor (chiar așa mărunte cum sunt!) parcă mă îndeamnă să spun: „să fie într-un ceas bun!”.
Oare este o „numire” mai eficientă decât o „alegere” democratică? Se pare că da!
Așa arăta înainte stația de autobuz de pe strada Caransebeșului
Așa arată acum!
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Nu aștepta respect de la nesimțit, adevăr de la mincinos și nici cinste de la corupt.Ca să fi primar ai nevoie de minte obraz și suflet,însă când tu îți hrănești doar ego-ul nu ai cum sa hrănești orasul.Buciu,Blidariu și consilierii PNL sunt doar niste non valori fudule care pozează în oameni pricepuți si destepti.Asa e când te obișnuiești în turmă și nu gândești cu mintea ta.Îți e greu să intelegi că mâna care te hrănește e și cea care te omoară!