Dezvelirea plăcii memoriale Constantin Buiciuc

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Prietenii și colegii nu l-au uitat pe scriitorul, jurnalistul și profesorul Constantin Buiciuc, trecut la cele veșnice la 3 ianuarie 2012.

Astfel, în ziua de 22 mai, în care apreciatul om de cultură lugojean ar fi împlinit vârsta de 67 de ani, pe fațada imobilului în care acesta a trăit și a creat, din strada Ion Huniade nr. 8, a fost dezvelită o placă memorială.
Slujba de pomenire a fost oficiată de P. On. Ilie Albiciuc, protopopul ortodox ucrainean de Lugoj, care a spus despre Constantin Buiciuc că „a fost un om blând, ca o adiere de salcie, care se va împăca bine cu îngerii”.

Cuvinte frumoase despre scriitorul și jurnalistul Constantin Buiciuc au avut și Nicolae Silade, directorul săptămânalului „Actualitatea” și al revistei „Actualitatea literară”, dar și primarul Francisc Boldea, prezenți la eveniment.

„Constantin Buiciuc a avut o inimă bună, într-o lume rea! A avea o inimă bună într-o lume rea nu înseamnă slăbiciune, ci un mare curaj. A fost un om educat, un om erudit, un om de valoare al orașului. Se spune că valoarea unui spic nu constă în numărul de fire, nici valoarea unui pom în desișul frunzițului, nici valoarea unui om în frumusețea hainelor, ci în roada care o produce. A scris mult, a scris drept, a scris frumos și pentru asta toți o să-i păstrăm o vie amintire. Uneori ne convenea, alteori nu ne convenea, din perioada de ziarist, dar de fiecare dată a spus adevărul și asta este un lucru important. De aceea o să-i păstrăm o pioasă amintire, pentru tot ce a făcut pentru fiecare dintre noi, pentru el, pentru familie, pentru Școala nr. 2, unde a fost dascăl. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus primarul Francisc Boldea.

Constantin Buiciuc s-a născut la 22 mai 1951, la Lugoj, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. A fost profesor, timp de peste trei decenii, dar, în paralel, s-a dedicat şi ziaristicii, la săptămânalul  „Actualitatea”, unde a fost, mulţi ani, redactor-şef.

În septembrie 2011 a renunţat la profesia de dascăl, pensionându-se anticipat, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului, dar nu a mai reuşit decât să pregătească o carte de interviuri, împreună cu Remus Valeriu Giorgioni.

A colaborat la numeroase reviste literare, precum „România literară, „Luceafărul”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Flacăra”, „Reflex”, „Cuvinte româneşti”, „Banat”, „Actualitatea literară” etc. A publicat nouă volume: „Cartea poeţilor” (culegere de poezii, Lugojpress, 1994), „Dimineaţă târzie” (poezie, Editura Marineasa, 1995), „Un strigăt sub Turnul Eiffel” (note de călătorie,  Editura Marineasa, 1999) „Sunetul, parfumul şi culoarea” (proză scurtă, Editura Marineasa, 2003), „15 ani de cântec pentru Dumnezeu. Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj” (Editura Marineasa, 2005), „Fântâni şi flori” (note de călătorie, Editura Marineasa, 2006), „Oglinda lui Narcis” (critică şi istorie literară, Editura Marineasa, 2009), „Ce căutaţi aici, români?” (note de călătorie, Editura Marineasa, 2010), „Oglinda lui Narcis II” (critică şi istorie literară, Editura Marineasa, 2011), precum şi patru cărţi în colaborare: „Pariu cu istoria” (publicistică, în colaborare cu Toni Boldureanu şi Nicolae Laieţiu, Editura Marineasa, 2002), „Personalităţi politice lugojene” (publicistică, în colaborare cu Toni Boldureanu şi Nicolae Laieţiu, Editura Marineasa, 2003), „Oameni” (publicistică, în colaborare cu Simion Todorescu, Editura Augusta, 2008) şi „Vină, vină, badeo, vină!” (culegere de folclor, în colaborare cu Ionel Negrea, Editura Marineasa, 2008). Pentru primul volum din „Oglinda lui Narcis”, Constantin Buiciuc a fost recompensat cu Premiul  pentru critică şi istorie literară al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. De-a lungul timpului, Constantin Buiciuc a mai obţinut şi alte premii literare: Premiul III la Concursul de poezie organizat de Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti (1987), Premiul II la Concursul de proză scurtă „Helion”, Timişoara (1988) şi Premiul concursului de creaţie „Vara visurilor mele”, Bucureşti (2002).

Constantin Buiciuc a fost un profesionist desăvârşit, cu o aleasă ţinută morală şi cu o deosebită sensibilitate literară, a fost şi un prieten adevărat, dar, mai presus de toate, a fost un OM de o nobleţe şi o bunătate incomensurabile.

Familia regretatului nostru coleg Constantin Buiciuc ține să mulțumească și pe această cale tuturor celor care au pus mult suflet în dorința lor ca numele celui care s-a considerat întotdeauna “mai mic între ceilalți” să nu fie uitat. În mod special, nepoții Dana Paul Giovaninetti și Florin Paul, cetățeni de onoare ai municipiului Lugoj, artiști de prestigiu în țară și în străinătate, aduc mulțumiri întregii redacții a ziarului Actualitatea, con-dus de Nicolae Silade, precum și pre-zenței primarului Francisc Boldea, preotului Bisericii Ucrainiene, P. On. Ilie Albiciuc, și nu în ultimul rând distinsului prof. dr. Simion Dănilă, care împreună cu prof. Mircea Anghel și familia Goloșie au inițiat proiectul de punere, dezvelire și sfințire a plăcii comemorative în amintirea celui care a fost colegul lor Constantin -Mircea- Buiciuc. Cu considerație: fiica Otilia Ariadna Buiciuc, medic specialist cardiolog, în Amiens-Franța, și soțul Dan Rușinaru, doctor în medicină, asistent universitar, Amiens – Franța.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.