Pe malul Timișului zace o pălărie. Nimeni nu știe a cui este și cum a ajuns acolo. Un lucru este însă cert, pălăria de jos nu înseamnă „Jos pălăria!”, ca semn de admirație la felul cum arată orașul.
Râul Timiș, în neobosita lui curgere prin timp, scoate la lumină, din tezaurul inestimabil pe care în are în adâncurile sale, strămoșul coșului stradal, „Coșul de nuiele”. Este cazul să se construiască un muzeu în care să fie expuse aceste obiecte, dovadă incontestabilă a nesimțirii urbane.
Din apele Timișului au apărut două coarne ca de melc. Cum acestea sunt de metal e clar că nu poate fi vorba de un melc acvatic. Ce să fie? Ce să fie…? Un suport de la prostie…?
Sub Podul de Fier se află un geamantan. E plasat acolo strategic. În cazul în care ro-tativa guvernamentală devine ventilator, unii vor fi nevoiți să părăsească orașul în grabă. Așa că: Paza bună trece primejdia rea!
În spatele primăriei a fost descoperită o bicicletă, mai bine zis o jumătate de bicicletă. Gurile rele spun că ar fi a primarului, bițiclu cu care acesta făcea naveta în Germania. Acum, că tot nu mai are cu ce face naveta, va sta aici și se va ocupa de treburile orașului.
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns