Remus V. GIORGIONI
Moto: „Colţul de Cultură de la Enghish Pub este un „Cabaret Voltaire” al României” (Ingo Glass)
Vestitul Turn din Pisa s-a mutat la Lugoj…
Când s-a construit blocul-turn de lângă Poştă, pe la mijlocul anilor şaizeci ai secolului trecut, bloc pe care toată lumea îl ştia de „Strâmba”, datorită unui oarecare grad (unghi) de înclinare, în planul construcţiei a fost prevăzut, la parter, un spaţiu special pentru bar, de unde supranumele de „Barul Poştei”.
Facem această specificaţie, fiindcă majoritatea localurilor de mai târziu s-au inaugurat prin remodelarea unor spaţii mai vechi şi cu altă destinaţie. Aceasta, despre care facem acum vorbire, a fost una dintre locaţiile celebre, loc de întlânire al lugojenilor, alături de celebrele Varice, Cofetăria – şi Barul de Noapte – „Liliacul”, Patiseria Bucegi, cu barul aferent, supranumit „La Petroane”.
După 1990, cum s-a întâmplat cu mai toate aceste spaţii comerciale înfiinţate în comunism, afacerea a început să… scârţie, iar spaţiul a fost preluat de dl inginer Dan Haica.Dumnealui a re-înfiinţat acolo un bar select, English Pub (ca să avem şi noi în oraş un pub englezesc…).
Stând noi de vorbă la o cafea cu dl Haica, managerul firmei, am dedus că, încă de la început, familia a avut în vedere ceva de genul unui local cultural-artistic, în care să se îmbine arta muzicală, cu pictura şi literatura.
Aşa s-a născut ideea unui Colţ de Cultură în cadrul localului, „colţ” care a început cu instrumente muzicale expuse şi care, cu timpul, a umplut cam tot spaţiul disponibil. Aceasta s-a şi întâmplat după vreo zece ani de funcţionare – în 2010 – cînd, la iniţiativa unui grup de lugojeni, în cadrul nou-înfiinţatului bar a început să funcţioneze un Club de jazz, unde fanii puteau face audiţii muzicale. Dar, desigur, s-au organizat şi concerte, primul fiind cel cu lugojeanul nostru stabilit în Germania, Freddy Stauber.
Etapa a doua a dezvoltării culturale a spaţiului English Pub o reprezintă expoziţiile de pictură cu vernisaj. La iniţiativa cunoscutului om de cultură lugojean Constantin Răducan (care a iniţiat şi Clubul de Jazz), în fiecare lună se expuneau lucrările unui pictor – lucrările respective constituind un extraordinar şi stimulativ fond vizual – cum fusese mai înainte cel auditiv.
S-a început, desigur, cu Constantin şi Flora Răducan, continuându-se cu Silviu Oravitzan, Suzana Fântânaru, Viorel Toma, Petru Galiş, Ştefan Pelmuş, Sorin Nicodim, Mihai Olteanu, Eugen Keri, Laura Pokker, Marius Bacriu, Gabriel Visney şi alţii.
Inginer constructor, dl Dan Haica şi-a petrecut o bună parte din tinereţele sale „revoluţionare” la Timişoara, iar când a venit vorba despre un transfer de idei (prin mutarea la Lugoj şi re-profilarea profesională concretizată prin acest local cultural) l-au ajutat o seamă de prieteni timişoreni, printre care: Dan Buruleanu, Mihai Zegrea, Lucian Ionică.
Revoluţia l-a prins la Lugoj, unde a făcut şi o carieră politică, culminată cu funcţia de vice-primar – numit de prefectul Cârpan, pe timpul mandatului de primar al lui Sorin Stragea. În acea perioadă a avut o bună colaborare cu Silviu Oravitzan, custodele Galeriei „Pro Arte”. Pe lângă expoziţiile lunare de pictură, la Colţul de Cultură al localului au mai expus fotografi de marcă şi artişti plastici din SUA, din Europa şi, de bună seamă, români.
…Ajungem astfel la cea de-a treia etapă când, pe fondul artistic prezentat mai sus, au început întâlnirile culturale, cu precădere lansări de carte, de care s-au bucurat la început autori lugojeni: Nicolae Silade, Ioana Duda, Anda Neagoe, Daniela Radu, Mircea Anghel, Cristian Ghinea, Cornelia Mariş. Şi, cu voia dumneavoastră, subsemnatul.
Dar foarte curând au dat năvală o serie de scriitori din ţară şi din capitală. Timişoreni, dar şi bucureşteni: Radu Paraschivescu, Ioan T. Morar, Mircea Mihăieş, Adriana Babeţi, Robert Șerban, Cornel Ungureanu, Marius Chivu, Marius Ghilezan, Adriana Cârcu, Andrei Ruse, Nina Ceranu.
Marile cotidiane trăiesc o zi: ziua următoare apar alte şi alte noi ştiri, iar informaţiile din ziua precedentă devin perimate. În ceea ce priveşte un ziar săptămânal – situaţia se preznită puţin altfel: un articol apărut în „Actualitatea” (luăm cazul nostru) este dragoste de o săptămână: de joi până joi.
În interesanta discuţie purtată cu inginerul şi omul de cultură Dan Haica, unul din subiecte a fost evocarea colegului Mircea Anghel, şi interviul făcut de el cu câţiva ani în urmă (2018), având ca subiect personalitatea intelectualului Dan Haica, în întregul ei, cât şi Colţul de Cultură de la English Pub.
Cine pe cine pune „la colţ”…
„Faptul că am fost timișorean şi am devenit lugojean a ajutat mult la realizarea unei „punți” culturale între cele două focare de cultură bănățene (ne declară nouă, azi, ca odinioară lui M.A. dl. Haica). Prieteni vechi, timișoreni, s-au implicat în viața Colțului de Cultură lugojean.
Dan Buruleanu, Mihai Zegrea, Lucian Ionică, Valentina Sarosi – fotografi cu recunoaștere națională și internațională – au expus fotografie de calitate la clubul nostru. Karl Weiss a venit din Londra cu o expoziție senzațională. Am organizat și un concurs de fotografie pentru lugojeni, la care au fost prezentate peste 100 de lucrări valoroase.
Tot vechii mei prieteni timișoreni m-au ajutat și în organizarea concertelor live. Johnny Bota (Bega Blues Band) mi-a recomandat și intermediat multe dintre trupele care au concertat la Club. Dar primul concert de jazz autentic l-a avut ca protagonist pe Eugen Gondi, prietenul apropiat al lui C. Răducan.
Iar primul concert live de la clubul nostru a fost susţinut de un lugojean: Freddy Stauber, alături de Cezar Costescu & Band. Au urmat multe concerte live, cu interpreți din SUA, Canada, Austria, Serbia, Ungaria și, bineînteles, România”.
În Spaţiul Cultural English Pub au avut loc mai multe întâmplări culturale decât în spaţiile special amenajate pentru astfel de evenimente (în «vremile bune», cam 50-60 de întâlniri pe an).
Cu toate numele menţionate, care au ajutat la acest proiect cultural de mare interes pentru Lugojul cultural, o mare parte din „vină” îi revine cu siguranţă dlui Dan Haica, deoarece a avut şi încă mai are ştiinţa de a atrage – în faţa unui public select – mari personalităţi culturale, numai spuma şi crema… De felul artiştilor enumeraţi mai sus, pe care i-a «pus la colţ»… (colţul de cultură).
Lasă un răspuns