De ce independent? - Actualitatea Online

În anul 1989 mulți oameni au făcut sacrificiul suprem pentru libertate și democrație. Democrație pe care ulterior nu am reușit să o gestionăm corespunzător. Clasa politică care a pus mâna pe putere și-a dovedit incapacitatea de a realiza, cu ajutorul democrației, un mediu social mai bun și clădit pe un postament solid.

35 de ani au uitat de noi. Valorăm ceva doar în perioada alegerilor, iar asta doar pentru scurt timp.

Din păcate, ceea ce se întâmplă în prezent, și anume alianța PSD-PNL, nu reprezintă normalitatea.

O societate democratică are nevoie de o conducere puternică, dar și de o opoziție puternică pentru contrabalansarea puterii, altfel ne îndreptăm spre un partid unic de care am încercat să scăpăm acum 35 de ani. Poate reprezenta normalitate o cooperare strânsă între partide într-un moment istoric critic, așa cum este războiul din Ucraina, dar nu prin această alianță pe termen lung între cele mai mari două partide de pe eșichierul politic.

Faptul că politica nu mai este politică, ci o serie de combinații între diferite personaje din sfera politică și nu numai, că partidul nu mai este partid ci mai degrabă se transformă într-un clan, m-au determinat să candidez independent. Menționez că partidele si politica trebuie să existe pentru o democrație sănătoasă, dar nu sub forma aceasta în care toată puterea este în mâinile câtorva, fără existența unei opoziții politice reale care să vegheze și să atenționeze societatea când se produc derapaje de la democrație.

În momentul în care am strâns semnături în stradă, mi s-a confirmat că am facut alegerea potrivită. Prima întrebare pe care am primit-o: „Partid politic?” „Nu!”, am răspuns. „Atunci dă-mi să semnez!”

Mă simt avantajat de faptul că sunt candidat independent. În momentul în care port o discuție, pot să îmi exprim neîngrădit părerile referitoare la neputința clasei politice, cei înregimentați în partide nu pot face asta pentru că și-ar pierde sprijinul. Și da, pot să afirm cu mâna pe inimă că nu sunt marioneta nimănui și că nu pot fi controlat sau manipulat. Nu poate nimeni să-mi spună: „Te-am susținut, te-am ajutat, acum am nevoie de favoruri”.Contează foarte mult, deoarece e de ajuns să faci un singur compromis, pentru ca mai apoi să urmeze un al doilea, al treilea… și intri într-un tăvălug fără oprire.

Acestea sunt principalele motive pentru care am decis să candidez independent. Cetățenii Lugojului nu au nevoie de o clasă politică neputincioasă și slugarnică, ci au nevoie de cineva care să provină dintre ei și să muncească pentru ei. Să facă administrație publică reală, nu să îi amăgească cu vorbe și promisiuni ce nu se vor realiza niciodată.

Am fost întrebat în cadrul dezbaterii (multumesc domnului Gangan), dacă pot conduce un oraș ca primar independent? Și cum m-aș descurca cu consilierii? Consider că da, se poate. Bineînțeles că nu e ușor. Trebuie făcut totul transparent, televizate întrunirile Consiliului Local, aplicat codul administrativ, folosită fișa postului, dar și vorba bună și respectul.

Dar vreau să vă mai propun ceva. Votați masiv consilierii independenți ca să diminuați ponderea partidelor politice ca număr de consilieri. Când puterea este împărțită și nu este deținută doar de un singur partid, toată lumea trebuie să stea la masa discuțiilor. Dialogul va avea loc în alte condiții, de multe ori mai benefice pentru cetățeni.

În final, să nu uităm de importanța votului. E un drept câștigat cu sânge și considerat bază a democrației. Avem o datorie morală pentru cei ce au strigat „libertate” acum 35 de ani, haideți să ne asumăm această libertate și să o folosim. Cu cât ieșiți mai mulți la vot, cu atât diminuați puterea partidelor, îi faceți pe reprezentanții lor să aibă respect față de voi și să înțeleagă că așa nu mai merge (libertatea lor de a nu le păsa trebuia să se termine atunci când noi am început să o ducem rău, dar asta nu s-a întâmplat încă).

Singura soluție de a schimba ceva este prezența masivă la vot.

Și cine vine la conducerea orașului trebuie să taie legăturile între bugetul local și clientela lui de zi cu zi – acesta este primul pas spre normalitatea pe care ar trebui să ne-o dorim.