De ce cântă păsările?

Share Button

George Daniel S.

Ca să îți facă ție plăcere, ca să te bucure. Te-ai întrebat vreodată, privind culorile toamnei sau triumful primăvăratic al vieții din flori, cum ar fi fost lumea oamenilor fără ele? Dacă pomii ar fi dobândit brusc frunze gri, primăvara, ar fi păstrat aceeași culoare peste an și apoi, într-o noapte de toamnă, și-ar fi lepădat cu tristețe podoaba?

Dar dacă toate păsările ar fi fost mute? Dacă s-ar fi născut, ar fi iubit și murit fără ca tu să asculți muzica lor încântătoare, compusă fără note și fără portativ? Dacă florile ar fi fost toate albe, fără niciun fel de parfum și iarba, peste tot în lume, neagră? Cum ar fi arătat viața dacă Lumina nu ne-ar fi dăruit culorile? Apropo, știați că fotonii comunică între ei și cu noi? E un paradox al fizicii, o necunoscută care lasă fără cuvinte oamenii de știință. Căutați și citiți despre ultimele experimente din fizica optică și veți privi altfel, chiar și cei necredincioși, cuvintele „Eu sunt Lumina lumii”.

Ce încearcă să ne transmită apa atunci când cade ușor din cer, ca un sărut peste lume, sau năvalnic, în furtună, distrugând totul în calea ei? Oare muzica izvoarelor sau șoaptele mării, noaptea, sunt acolo pentru că așa e firesc să fie, să curgă și să șoptească? Sau pentru a le auzi tu și a-ți alina durerea sau pentru a-ți umple inima de bucurie? Dacă am sta cu toții, pentru o clipă, nemișcați și am asculta strigătul tăcut al lumii din jur?

De ce bate inima? Oare nu putea să ducă sânge în corp într-un mod tăcut, ca o pompă în vid? Nu bate însă precum ceasul vieții, amintindu-ți că toate trec: iubiri și visuri și tristeți? De ce vorbesc oamenii, omule? Ca să comunice? Puteam să o facem prin miros, ca furnicile, prin dans, ca albinele sau prin telepatie…dar noi vorbim, fericim sau întristăm prin cuvinte, dăruim lumii din bătăile inimii noastre prin șoapte, ne urlăm durerea prin plâns sau schimbăm oamenii prin glasul nostru împărtășit altora.

Poți folosi cântecele păsărilor, bătăile inimii, parfumul florilor din tine ca să Îl vezi pe Acela care le-a dăruit fără plată tuturor, sau poți să negi totul, dăruindu-ți tăcerea, durerea și întunericul unei lumi fără păsări și fără parfum. Fără inimă.

O lume fără păsări care să cânte în zbor e o lume încremenită și moartă.
Iar dacă vrei să auzi, să vezi și să simți tot frumosul lumii și nu poți, atunci cere: Dăruiește-mi să văd minunile Tale, ca să te laude gura mea!

P.S.
Dăruiesc acest text mierlei care-și cântă neabătut iubirea, în ploaie sau în soare, ca o Utrenie și ca o Vecernie sub geamul meu.

(sursa: activenews.ro)

690

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.