Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.
Gheorghe Petrov
Ceilalți șapte inculpați din lotul Blănaru au primit condamnări privative de libertate cu termene de timp cuprinse între 10 ani și închisoare pe viață, pe care urmau să le execute în penitenciarele regimului. Identitatea lor este următoarea:
1. Gheorghe Luminosu – născut la 27 iulie 1914 în satul Fădimac, corn. Balinț, jud. Timiș, fiul lui Vasile și Maria, cu ultimul domiciliu în Lugoj, strada V. I. Lenin nr. 3 (în prezent, str. 20 Decembrie 1989). Căsătorit cu Ana Ștefănescu, având împreună trei copii, două fete și un băiat. Ocupația: gardian public și apoi comerciant de băuturi în Lugoj. Despre perioada cât a activat ca și gardian, conform unui document de familie, cunoaștem că a fost șeful detașamentului de gardieni publici din cadrul Poliției orașului Turda, jud. Cluj. A făcut parte din organizația anticomunistă condusă de colonelul Ion Uță 9. Arestat la 16 februarie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională.
* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 10.00, la Timișoara. Cauza morții: Insuficiență cardiacă / Act de Moarte (AM) nr. 101; Certificat de Moarte (CM) nr. 370615. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica 10.
2. Nicolae Ghimboașă (poreclă: Micluț) 11 – născut la 3 iunie 1901 în com. Teregova, jud. Caraș-Severin, fiul lui Petre și Sofia, cu ultimul domiciliu în localitatea natală. Căsătorit cu Ana Damian, având împreună cinci copii.
Ocupația: țăran agricultor. A fost partizan în grupul din Teregova, condus de notarul Gheorghe Ionescu. Arestat la 22 februarie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 20 de ani
muncă silnică și 10 ani degradare civică.
* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 12.00, la Timișoara. Cauza morții: TBC pulmonar / AM nr. 102; CM nr. 370616. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.
3. Gheorghe Popovici – născut la 3 iunie 1906 în satul Sângeorge, com. Birda, jud. Timiș, fiul lui Vasa și Lucreția, cu ultimul domiciliu în Timișoara, strada Eternității nr. 1. Căsătorit în 1931 cu Alosia Vuiu, având împreună două fete; în 1948 divorțează și se recăsătorește cu Maria Scherer, cu care a avut un băiat. Ocupația: blănar, având un atelier în Timișoara. A fost membru în Organizația Național-Creștină de Luptă împotriva Comunismului – Partizanii României Mari, condusă de Ion Tănase. Arestat la 16 martie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la muncă silnică pe viață și confiscarea averii.
* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 12.00, la Timișoara. Cauza morții: Miocardită cronică / AM nr. 103; CM nr. 370617. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.
________________________
Note:
9 Ion Uță s-a născut la 22 decembrie 1891 în orașul Caracal, jud. Olt, pe atunci în județul Romanați. În 1914 se căsătorește cu Maria Herescu, dar nu a avut copii. A fost un militar de carieră, intrat în Armata Regală ca soldat TR, în octombrie 1912. A participat la campania militară din 1913 în al Doilea Război Balcanic. Urmează Școala de Ofițeri de Infanterie și participă la Primul Război Mondial, având gradul de locotenent, apoi căpitan, fiind decorat cu ordinul Coroana României în grad de Cavaler. În 1925 este avansat maior, iar în mai 1934 primește gradul de locotenent-colonel și comanda Regimentului 95 Infanterie din Turnu-Severin. În februarie 1939 este avansat colonel, iar în mai 1940 a primit comanda Regimentului 17 Infanterie din Lugoj. În perioada 19 ianuarie 1941 – 31 octombrie 1943 a deținut funcția de prefect al județului Severin. La 30 noiembrie 1943 demisionează din cadrul armatei, fiind trecut în rezervă. Cu toate acestea, la scurt timp pleacă pe frontul de Răsărit, fiind încadrat ca și comandant al Batalionului 2 Exploatare din cadrul Regimentului 17 din Lugoj. După 23 august 1944 revine în Lugoj unde se înscrie în Partidul Național Țărănesc (Maniu), fiind ales președinte al organizației din Lugoj. După alegerile falsificate din 1946 începe să fie urmărit, fiind în pericol de a fi arestat. Ca urmare, în martie 1947 își părăsește domiciliul din Lugoj și se refugiază în zona muntoasă de pe raza fostei plase Teregova, unde a pus bazele unei importante organizații de rezistență anticomunistă, formată mai ales din țărani originari din satele de la poalele Munților Banatului dar și din zona Mehedințiului. A fost trădat, fiind ucis în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, împreună cu alte trei persoane, într-o confruntare cu trupele Securității ce s-a desfășurat în zona satului Borlovenii Noi, jud. Caraș- Severin. După dispariția lui, mulți din membrii organizației au continuat să reziste și să se opună regimului până în 1955, dată până la care toți aceștia au fost pe rând capturați sau uciși.
________________________
10 Despre Vasile Nica și rolul ce l-a avut în declararea deceselor acestor deținuți, detaliile vor fi prezentate la nota cu nr. 23.
________________________
11 Pentru Nicolae Ghimboașă, în Arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor de la Jilava (AANP) nu s-a identificat încă nici o fișă matricolă penală. (va urma)
Distribuie:
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns