Tinerii edili din orașul muzicii nu au ridicat nici acum iarba cosită, după o exasperantă așteptare, de pe str. Timișoarei.
Buruienile, adulte și dese, cu funcție tactică, ascundeau trotuarul spart, gunoaiele și gardul viu ce mărginește calea ferată.
Gardul viu, ignorat, a crescut haotic și ar trebui toaletat, dar, evident, nu avem așteptări în viitorul apropiat. Iarba deasă ascundea și bordurile, acoperite cu pământ.
Ridicolă prezența, aproape zilnică, a unui utilaj în zonă, simulând colectarea gunoiului de pe marginea bordurilor.
La intrarea de pe str. Buziașului, același peisaj dezolant, caracteristic întregii urbe.
Eu, dacă aș fi afon în domeniul meu („fudul de urechi”, cum se exprima un hâtru coleg), m-aș retrage rușinat și spășit din job și m-aș reprofila, chiar dacă „famelia” e mare, iar „renumerația mică, după buget”.
Trebuie să știi când să te oprești și să eviți, cu onoare, oprobriul public.
Altfel, „perseverare diabolicum est”.
(Civis)
Lasă un răspuns