Am copilărit şi deprins primele noţiuni de plastică intr-o perioadă nu tocmai roz, anii ’80-’90, într-unul din acele blocuri gri, situate în zona Ghebauer a Orşovei, unde se putea spune că Ceauşescu, după distrugerea totală a zonei, prin demolarea şi inundarea insulei Ada-Kaleh şi a orașului vechi, rânduise oarecum lucrurile, născându-se astfel noi şi pestriţe comunităti în care se regăseau, laolaltă, germani, maghiari, ardeleni, olteni sau moldoveni, intelectuali sau haimanale, taciturni şi gălăgioşi, formând un „caleidoscop” dinamic, viu şi colorat, din care se distingeau, deseori, oameni plini de har, cu un uriaş potenţial artistic, fructificat pe ici pe colo, născându-se odată cu căderea regimului totalitar o nouă generaţie şi nevoia de culoare, de lumină, de a restitui acele tonuri vii pe care nu îndrăzneai deseori să le transpui sau imaginezi.
Ĩn acest spaţiu geografic fabulos, cosmopolit, evolua Rolland-Roderick Hampel, artist autodidact de o mare sensibilitate cromatică, încercând necontenit să se autodefinească plastic, surprinzând pe pânză, nu de puţine ori, Cerna, spre Băile Herculane, Dunărea spre Porţile de Fier sau Cazanele Mari, mănăstirea Sfânta Ana, inspirat fiind de natură cât şi de obiective tratate într-o manieră personală, în cuţit şi şpaclu, dens, apropiat fiind poate şi de renumitul artist germano-american Lyonel Charles Feininger şi mişcarea cubistă.
Având o abordare sintetică în care linia dispare, compoziţia luând naştere din intersecţia unor planuri juxtapuse, ce descompun şi recompun imaginea, Roland Hampel ne invită la deschiderea expoziţiei domniei sale, miercuri, 25 martie, ora 18:00, la Biblioteca Judeţeană Timiş „Sorin Titel”, Secţia de Artă „Deliu Petroiu” situată în Bastionul Teresia, Corp A, din Timişoara.
Costin BRĂTEANU
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns