Bazarul sau bâlciul deșertăciunilor

Marți, 8 iulie, s-a redeschis bazarul. Evenimentul s-a derulat fără o ceremonie aparte, fără panglică tăiată și, mai ales, fără discursul unei autorități locale. Nici nu ar fi avut cum să cânte fanfara și ușile bazarului să se fie deschis în uralele asistenței, când locația erala fel ca acum doi ani și mai bine, când a fost închisă, iar beneficiarii acestei construcții faraonice arătau ca la îmormântare. Faptul că au fost alungați din piața agroalimentară „Timișul” și exilați în imensul butoi de tablă a provocat indignarea comercianților. Sunt sigur că urechile edilului-șef nu ar vrea să audă ce i-au transmis concetățenii săi strămutați cu forța. Totuși, în limita bunului simț vom reproduce câteva crâmpeie cosmetizate pe ici, pe colo, prin punctele esențiale:

„N-am crezut că vom avea parte de un asemenea tratament. Primarul și-a bătut pur și simplu joc de noi. Am ținut atât de mult la omul acesta, dar m-a dezamăgit profund. De fiecare dată când au avut loc alegeri locale l-am susținut cu tărie. Acum, colegii mă înjură. Ne-a adus aici ca pe niște vite. Nici măcar nu au măturat pe jos. Mai urmează să aducă niște paie și o să arate ca un grajd. Nu au făcut nimic de când ne-au scos de aici. Au pus doar niște uși. Nu știm nici măcar ce taxe o să plătim. Ne-a adus înapoi în condiții mult mai rele. Au dărâmat și boxele. Puteau măcar să despartă hala în două. E un curent fantastic. La iarnă o să ne îmbolnăvim. Suntem ai nimănui. Generația mea are o anumită vârstă. Nu ne mai angajează nimeni. Din ce să trăim? Domnul acela care se plimbă țanțoș în uniformă și care ne apostrofează să nu mai comentăm atâta, a spus că dacă nu ne convine, să plecăm acasă”,

spune o comerciantă din bazar. Așa ne-a declarat o doamnă, dar ce au spus bărbații e imposibil de reprodus. Situația este cu adevărat regretabilă. Nimeni nu le poate apăra interesele, iar plângerea lor seamănă a monolog în Babilon. Bazarul a devenit un bâlci al deșertăciunilor. Făcând haz de necaz, mă gândesc că dacă s-ar aduce niște paie în Bazar, cum sugera interlocutoarea de mai sus, și o turmă de oi, de Crăciun am putea avea imaginea ieslei din Betleem. În miezul iernii, vitele vor sufla aer cald peste cei surghiuniți în peștera de tablă, iar primarul și cu domnul ăla țanțoș și arțăgos de la ISU vor putea juca rolul magilor de la răsărit. Unii spun că, până atunci, steaua lor călăuzitoare va apune, dar desigur că acestea sunt doar zvonuri. Dar cum orice zvon care se respectă devine realitate, așteptăm toți, cu înfrigurare, Crăciunul.

Dan TIMARU