Bănățeni lugojeni la ediția din 2021 a Simpozionului Internațional de Muzicologie „George Enescu” Interferențe spirituale între Lugoj și Oradea

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Constantin-T. STAN

Ediția din acest an a prestigiosului Simpozion Internațional de Muzicologie „George Enescu”, organizat de universitarul Mihai Cosma, sub egida Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, cel mai înalt for al muzicienilor profesioniști, se va desfășura în 20-21 septembrie, în format mixt, sub cupola Palatului Cantacuzino. Vor fi prezenți corifei ai muzicologiei românești, consacrați enescologi (academicianul Cornel Țăranu, Dan Dediu, Lavinia Coman, Cristina Lascu, Olguța Lupu, Vasile Vasile, Irina Nițu, Petruța Coroiu-Măniuț, Norela-Liviana Costea), dar și cercetători, universitari și muzicologi din Republica Moldova (Mihaela Buhaiciuc, Svetlana Badrajan), Italia (Ioana Cărăușu, Maria Doina Mereggini), Germania (Ulrich Lenz, Helmut Loos), Elveția (Oana Popescu-Kariotoglou), Israel (Carmen Stoianov). De remarcat prezența unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, Monica Joița, un demers extrem de necesar pentru deslușirea unor episoade delicate din biografia lui Enescu. Din Banat, vor fi prezenți, ca în atâtea alte rânduri, doi lugojeni: Franz Metz și Constantin-T. Stan.

Exegeza subsemnatului, George Enescu la Oradea. Prima audiție absolută a „Sonatei a III-a pentru pian și vioară în caracter popular românesc”, reprezintă o continuare firească a unui amplu periplu istoriografic, întreprins în ultimul deceniu, menit să deslușească semnificațiile intensei activități concertistice a Orfeului moldav în ținuturile românești înainte și după Marea Unire. Capodoperă a literaturii muzicale camerale universale, Sonata a III-a a fost interpretată în premieră la Oradea în 16 ianuarie 1927, reluată, la scurt timp, în Capitală (29 ianuarie), apoi, în 13 februarie, la Timișoara. Să vedem dacă cineva din staff-ul comitetului însărcinat cu pregătirea evenimentelor culturale care vor marca, la Timișoara, atribuirea titlului de capitală culturală europeană, va reține această dată, extrem de importantă pentru omagierea muzicianului național! Din fericire, Lugojul are un reprezentant de marcă în board-ul comitetului, mezzosoprana Twarowska, o profesionistă desăvârșită pe plan artistic, deopotrivă managerial.

Dincolo de inedita mea experiență doctorală la Facultatea de Istorie a Universității orădene, care mi-a trezit interesul pentru abordarea temei, semnificativele legături spirituale dintre Oradea și Lugoj s-au constituit în argumente decisive pentru declanșarea investigației mele muzicologice. Santinelă statornică la hotarul de vest al „spațiului mioritic”, reședința vechiului Partium, Oradea a avut dintotdeauna, asemenea Lugojului, vocația multiculturalității, a armoniei interetnice și interconfesionale. Un exemplu concludent, în acest sens, îl reprezintă opera culturală și teologică a episcopului greco-catolic Samuil Vulcan, „ocrotitorul întregii culturi românești” (cum îl definea Nicolae Iorga): ctitor de așezăminte culturale și pedagogice, promotor al tipăriturilor în limba română, protector și finanțator al Preparandiei arădene, o instituție providențială pentru cultivarea și promovarea moștenirii noastre identitare. Urmașii săi, dintre care îi amintim pe episcopii Demetriu Radu (cărturar și parlamentar în interbelic, dispărut tragic, în 1920, în atentatul din sala de plen a Senatului) și Valeriu Traian Frențiu (episcop-martir, beatificat în 2019 de Papa Francisc), foști ierarhi ai Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, au dat expresie acelorași energii prometeice.

Vocația culturală și politică a urbei de pe malurile Crișului Repede a fost exprimată plenar, de-a lungul veacurilor, de Francisc Hubic, canonic onorar la Academia Teologică orădeană, dirijor și compozitor de anvergură națională, organiștii și compozitorii Johann Michael Haydn (fratele lui Joseph Haydn) și Carl Ditters von Dittersdorf, capelmaiștri ai Domului, și Emanuil Gojdu, „cetățeanul maghiar cu inimă de român”, comite suprem, episodic, la Lugoj (1861), prilej cu care, la înscăunarea sa, a rostit o frază memorabilă, adevărat îndemn și învățătură pentru românii dintotdeauna și de pretutindeni: „Fraților! Ați auzit cântarea Deșteaptă-te, române! Aceasta să vă fie rugăciunea și de dimineață, când vă sculați, și de seară, când vă culcați!” În contextul reverberantei emulații culturale ce a avut ca epicentru cetatea Oradiei, trebuie amintit academicianul Iosif Vulcan, ctitorul unor publicații cu rol determinant în creșterea limbii și culturii române: „Aurora română”, unul dintre primele periodice cu profil beletristic din istoria presei de expresie română redactat în grafie latină (publicație editată împreună cu colegul și amicul său, cărturarul și notarul lugojean Mihail Bejan) și „Familia”.

Francisc Hubic a poposit concertistic la Lugoj cu prilejul festivităţilor sfinţirii steagului Societăţii „Progresul”, preludiul unui mare eveniment în viaţa Diecezei Unite a Lugojului: lucrările Congresului General al Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (AGRU) din zilele de 5, 6 şi 7 octombrie 1934, la care urma să asiste şi regele Carol al II-lea, însoţit de o echipă ministerială. Unul dintre punctele centrale ale festivităţilor îl constituia sfinţirea picturii realizate de Virgil Simonescu. În acelaşi timp, programul, întocmit la Cluj de dr. Valeriu Pop (preşedinte) şi dr. Augustin Popa (secretar general), acorda un loc important şi constituirii Federalei Corurilor Unite, în conformitate cu proiectul iniţiat de preşedintele Reuniunii Corale Greco-Catolice din Cluj, profesorul Alexandru Borza. Sâmbătă, 6 octombrie, prezidiul AGRU a consfinţit constituirea Federalei Corurilor Unite, iar seara, Societatea Corală „Lira” a prezentat oaspeţilor Congresului spectacolul cu opereta Crai- Nou de Ciprian Porumbescu, cu aportul orchestrei Regimentului 17 Infanterie.

A doua zi, în prezenţa întâistătătorului ortodox Vasile Lăzărescu, a monseniorilor A. Pacha (episcopul romano-catolic al Timişoarei), M. Robu (Iaşi) şi I. Fiedler (Oradea – Satu Mare), P.S. Alexandru Nicolescu, episcopul unit al Lugojului, a oficiat o liturghie, cu participarea Corului „Lira” şi a reuniunilor din Cluj (dirijor: I. Caranica) şi Oradea (dirijor: Fr. Hubic). După-amiaza, corala unită lugojeană, împreună cu Reuniunea „Vidu” şi societăţile corale germană şi maghiară, cărora li s-au alăturat şi câteva coruri săteşti, au participat la o emulaţie pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu” în prezenţa Suveranului.

În final, cu o dureroasă strângere de inimă, nu putem, parafrazându-l pe François Villon, să nu dăm expresie unui nevinovat suspin, dulce amintire a unor vremuri apuse: unde sunt festivalurile corale de altădată?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.