Adriana Formenti, omul care sfințește locul, un exemplu de umanism care ar trebui copiat și extins la nivel național

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Dan TIMARU

Asociația „Curtea culorilor” de la Sârbova a fost fondată în februarie 2011, din inițiativa unor italieni și români, membri ai Mișcării Ecleziale Carmelitane. Această asociație vine în sprijinul persoanelor tinere fără familie, oferindu-le locuință, formare umană, culturală și profesională. Statul român se ocupă de copiii abandonați doar până la vârsta majoratului, după 18 ani mulți dintre ei ajung pe stradă, fără un loc de muncă.

În localitatea Sârbova, asociația a cumpărat două case cu un mic teren agricol în jurul lor, unde s-a mai construit a treia, pentru a face loc activităților și întâlnirilor de vară.

Este vorba de un proiect unic în România, conceput și realizat de Adriana Formenti. Povestea acestei acțiuni umanitare a început acum 18 ani. Adriana Formenti face parte din categoria oamenilor care sfințesc locul în care se așează. Exemplul ei ar trebui urmat și extins pe tot cuprinsul României. Din noianul de amintiri pe care Adriana Formenti le-a adunat în decursul anilor petrecuți în România, Ziarul Actualitatea vă prezintă pe scurt po-vestea de la „Curtea culorilor”:

„Am venit în România acum 18 ani. Am stat 8 ani în București, unde m-am ocupat cu adopțiile copiilor din orfelinate de către familiile din Italia. Când guvernul român a sistat adopțiile pentru străini, m-am gândit că activitatea mea umanitară trebuie să continue. Am constatat că statul nu mai acorda niciun sprijin acestor copii ajunși la maturitate și că tinerii după 18 ani erau lăsați în voia soartei.

Cunoșteam destule cazuri, așa că am continuat să fac ceva pentru ei. Între timp asociația noastră, din inițiativa unor italieni și români, membri ai Mișcării Ecleziale Carmelitane, a cumpărat două case la Sârbova, în Banat, loc în care urmau să se desfășoare acțiuni de ajutorare a tinerilor aflați în nevoi.

Așa am ajuns la Sârbova, un sat cu aproximativ o sută de locuitori. În sat locuiesc persoane în vârstă care muncesc din greu pentru a-și asigura existența. Pensiile sunt mici și munca grea din agricultura de subzistență îmi aduc aminte de Italia anilor ’50. Suntem într-un ținut uitat de lume. Departe de lumea dezlănțuită. Nu exista alimentare curentă cu apă, gaz sau canalizare. Aici timpul s-a oprit în loc, înțepenit  în era „cu toaleta în gradină”.

Am înființat asociația „Curtea culorilor”, care oferă celor patru fete (Petronela, Gabriela, Diana, Roza și fiul ei, Dorian), pe care le am cu mine, nu doar adăpost și mâncare, ci și un loc de muncă, într-o gospodărie mare și frumoasă, în care  producem mai multe feluri de brânză după rețete italiene. Produsele sunt vândute la piață, iar banii astfel câștigați asigură susținerea proiectului.

Deci nu stăm cu mâna întinsă către stat sau societate, ci muncim. Cred că flămândului nu trebuie să îi dai pește, ci undiță pentru a pescui. Dacă la început aveam două case, una în care locuiam cu fetele și alta în care funcționa mica fabrică de produse lactate, între timp am mai construit una, în care organizăm pe timpul vacanțelor tabere pentru copiii din sat și nu numai.

În micuța noastră fabrică producem la ora actuală nu mai puțin de 12 sortimente de brânză, dar și iaurt și unt. Printre produse putem enumera caciotta, sau cacciola, cum îi spun toscanii, obținută dintr-un amestec de cel puțin 3 feluri de lapte, de vacă, de oaie și de capră ori bivoliță, cu adaos de chimen, de ardei iute, dar și tomello, o altă specialitate din Piemont.

Am fost în Italia, unde am învățat cum se face brânza. Pentru că vorbim de brânză artizanală, trebuie să știți că procesul de producție nu este deloc simplu. Foarte important este procesul de maturare. În pivniță trebuie să stea la maturare cel puțin o lună. În fiecare zi, bucată cu bucată, se întoarce și se curăță. De două ori pe săptămână se periază, pentru că brânza trebuie să facă mucegai, dar nu trebuie să aibă… blană.

Brânzeturile noastre sunt realizate după rețete tradiționale din Italia, laptele pe care îl folosim provine de la vacile noastre duse la pășune și folosim numai ingrediente naturale. Cheagul este de vițel, natural, iar fermenții provin din iaurt.

Dacă la început am produs doar trei tipuri de brânzeturi maturate (Sârbova, Tondello și Tomasar), în timp, alături de beneficiarele noastre, având la bază rețetele italienești, am dezvoltat și crescut gama de produse maturate.

Avem și trei tipuri de brânzeturi proaspete: Ricotta, Ricotta la cuptor și Stracchino. Laptele provine de la cele cinci vaci pe care le-am cumpărat și pe care le îngrijește un localnic, care are mai multe animale. Obținem cam 100 de litri de lapte pe zi, cantitate care deocamdată ajunge pentru producția pe care ne-am propus-o.

Produsele le vindem în piața volantă de la Timișoara, Dumbrăvița sau la Băcănia Lugojeană din Lugoj. Am cumpărat o mașină dotată cu vitrină rece, cu care ne deplasăm la piață. Produsele care au termen de valabilitate și care se apropie de data expirării le donăm persoanelor cu nevoi, pentru că, dar din dar se face Raiul.

Pentru cei interesați de produsele noastre, le transmit adresa unde ne poat găsi sau contacta: Asociația Curtea Culorilor, Adriana Formenti, Sat Sarbova nr. 161, cod poștal 307336, comuna Racovița (Timiș), România, Telefon 0740.346.836, adriana@curtea-culorilor.org.

Pe lângă producția de brânză ne ocupăm și de grădinărit, dar și de conservarea legumelor și fructelor. Pentru că ați întrebat care sunt planurile mele de viitor, vreau să continui proiectul început și să îl extind.

Sper că proiectul meu va fi copiat și extins la nivel națio-nal. Sămânța binelui trebuie semănată pe tot cuprinsul țării și ea cu siguranță va încolți. Mi-am lăsat în Italia ma-ma, rudele, prietenii, pentru a salva suflete. Acum fetele cu care lucrez sunt familia mea.

Trăim și muncim împreună, animate de dorința de a avea un trai decent și un viitor li-niștit. Facem concediile împreună, suntem o familie. Puterea exemplului este formidabilă. Ea schimbă destine și remodelează caractere. România s-a schimbat mult în anii pe care i-am petrecut aici, dar schimbările se fac prea încet”.

Am plecat de la Sârbova puternic marcat de lecția de viață pe care o primisem de la Adriana Formenti, ace-astă doamnă care și-a părăsit țara, familia și prietenii pentru a salva vieți și a remodela caractere la noi în țară, pentru că noi nu suntem în stare să avem grijă de semenii noștri. Închei acest articol făcând o plecăciune acestei doamne, cu un suflet mare cât toată Europa.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.