AUR sau singurătatea alergătorului de cursă lungă

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

A sosit momentul ca George Simion și întregul staff AUR să tragă adânc aer în piept și să se reinventeze. Pentru a putea merge mai departe. În condițiile în care acest partid este singurul care reprezintă opoziția. AUR e dator să se pregătească pentru marele salt înainte. Dar numai și numai după ce privește cu luciditate spre trecut. Spre propriile contraperformanțe.

Din perspectiva alegerilor europarlamentare, AUR a înregistrat o performanță relativă. Un scor de 15-16%, obținut greu, în condițiile în care struțo-cămila PSD-PNL, în mod pervers și antidemocratic, a organizat alegeri simultane și locale anticipate cu aproape cinci luni. Luat cu asalt și de procurori, dar după ce a încercat să-și facă de câteva ori seppuku, partidul condus de George Simion a reușit totuși să obțină șase locuri de europarlamentari.

Dacă luăm în calcul și uriașa performanță a Dianei Șoșoacă, devenită și ea europarlamentar, la pachet cu Luis Lazarus, se creează condiții favorabile pentru ca AUR să nu mai fie perceput la Bruxelles drept un partid extremist, de vreme ce Diana Șoșoacă va acoperi cu certitudine, cel puțin la început, toate vocile și toate microfoanele de acolo. Una peste alta, suveraniștii obțin opt locuri în Parlamentul European, ceea ce nu este puțin.

Pe de altă parte, scorul la nivel național a fost mult sub așteptări. Dacă s-ar fi organizat corespunzător, dacă nu s-ar fi mișcare în mod dezordonat plăcile tectonice chiar înainte de alegeri, AUR ar fi putut să obțină scorul la care a fost creditat în cele mai multe dintre cercetările de piață și de cei mai mulți analiști.

Un scor plasat între 25% și 30%. Un asemenea scor la locale i-ar fi asigurat un start excepțional pentru parlamentare și prezidențiale. Din păcate, AUR și-a făcut-o cu mâna conducerii lui. Prin tentative repetate de seppuku. Dar șansele nu s-au pierdut.

Curentul suveranist care străbate populația României într-o proporție de peste 50% ar putea împinge AUR, cu tot handicapul pierderii administrației locale, către un succes semnificativ la parlamentare. Cu condiția ca de îndată partidul să se reorganizeze de jos până sus.

Pornind de la experiența pozitivă acumulată și, desigur, experiența negativă. Nu sunt și nu mă pretind a deveni consultantul lui George Simion. Am însă convingerea că acesta are obligația față de masa electorală care-l susține să analizeze cu înțelepciune, dar și cu multă exigență ceea ce s-a întâmplat în fiecare județ. Și în fiecare localitate.

Cu harta în mână. Punând accentul pe filialele care nu au performat. De ce? Unde s-a greșit? De ce în atât de multe locuri AUR a dovedit lipsă de capacitate organizatorică? La prima vedere, una dintre cauze este faptul că la AUR cei mai mulți șefi de filiale nu sunt aleși, deci nu sunt înșurubați ferm în pozițiile de putere pe care o exercită, ci sunt pur și simplu numiți de la centru. Și prin urmare nu au nici suficientă legitimitate și nici suficientă stabilitate.

Este un handicap care ar putea fi acum transformat într-un avantaj. În sensul că mulți șefi de filiale pot fi imediat demiși și că pot fi organizate fără dificultate alegeri democratice pentru ca în locul acestora să fie instalați activiști AUR mai performanți.

Trebuie schimbate și unele mesaje, dar și maniera în care acestea vor fi lansate în viitor către opinia publică. Nu mai ține la infinit joaca cu telefonul. Dacă George Simion vrea cumva cu adevărat să candideze la prezidențiale, nu va putea convinge electoratul să-l voteze jucându-se ca un adolescent cu telefonul mobil.

Nu mai insist. Cel puțin pentru moment. Aștept să văd cum va reacționa George Simion. Dacă știe să nu se îmbete cu apă rece. Dacă este capabil să-și trateze singur bolile adolescenței.

Sorin Roșca STĂNESCU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.