Situat la limita estică a județului Timiș, la circa 18 km de orașul Făget, străjuit de Dealurile Lipovei, spre nord, cu Dâmbul Gomila (478 m) și ale Lăpugiului la est, acoperite de păduri seculare, livezi de pruni si pășuni, satul este atestat documentar în anul 1548.
oponimul derivă din Kastely > castel, loc întărit, fortăreață, preluat din latinescul castellum, deși până acum nu s-au identificat urme materiale. Se învecinează la nord cu Bulza, la vest cu Groși, la sud-vest cu Nemeșești și la vest și sud-vest cu jud. Hunedoara.
De-a lungul timpului, localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1548 Lukaczfalu, în anul 1597 Kosztyul, Kastely alias Lukachest la 1598, Kustely în anul 1597, la 1612 Kastely, Kosztejul la 1620, la 1717 figurează ca și Küsesd, pe harta Mercy din anul 1723 este Kostia, la 1761 este Kostie, Pesty Fryges o numește Costia, în anul 1808 figurează ca și Kosteju, în 1828 Kostej, iar în 1851 figurează cu denumirea de Felsökastély.
La 1548 nobilul Ion Bosvary dă zestre fiicei sale Dorotheia Coșteiul și tot domeniul Margina, iar în anul 1597 același Bosvary protestează împotriva principelui Sigismund Báthory pentru că a donat lui Ștefan Török, comitele comitatului Hunedoara, și fiului său Balint târgul Margina, cu 43 de așezări aparținătoare, deci și Coșteiul și târgul Mănăștiur, cu 31 de așezări.
În anul 1776, Coșteiul de Sus avea 45 de case. În anul 1869 avea 126 case și 681 locuitori, din care 677 români, în 1880 avea 129 de case și 617 locuitori, din care 616 români; în 1900 avea 157 de case și 608 locuitori, din care 589 români; în 1910 avea 162 de case și 630 locuitori, din care 612 români; în 1930 avea 142 de case și 555 locuitori, toți români; în 1992 avea 92 de case și 216 locuitori, din care 204 români; în 2002 avea 90 de case și 188 locuitori, din care 151 români; în 2011 avea 90 de case și 161 locuitori, din care 132 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolele XVI-XVII făcea parte din districtul Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, secretariatul cercual Coșava. Prin Legea pentru unificarea administrativă din 14 iulie 1925, pusă în aplicare în anul următor, Coșteiu de Sus făcea parte din judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939) și din nou plasa Margina.
Conform tabloului alfabetic anexat raportului înregistrat cu nr. 6427/1948 al Prefecturii Județului Severin, localitatea Coșteiu de Sus este comună rurală cu 484 locuitori, fiind situată în plasa Margina, județul Severin, având arondate stele Bulza și Coșevița. După legea de reorganizare administrativ-teritorială din anul 1950, când are loc înființarea raioanelor și regiunilor, Coșteiu de Sus rămâne comună, fiind situată în raionul Lugoj, Regiunea Banat și compusă din satele Coșteiu de Sus – reședință de comună, Coșevița și Nemeșești.
După înființarea raionului Făget în anul 1952, este comună arondată acestui raion, având în componență satele Coșteiu de Sus – reședință de comună, Bulza și Coșevița.
În baza Legii nr. 2/1968 de organizare administrativ-teritorială a României, sunt desființate regiunile și raioanele, se înființează județul Timiș, Coșteiu de Sus nu va mai fi comună, ci sat component al comunei Margina, situație care se menține și astăzi.
Coșteiul de Sus și-a legat numele de momente importante din istoria Banatului: Revoluţia română de la 1848-1849, Primul Război Mondial, evenimentele tragice ale anului 1918, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc.
La 15/28 noiembrie 1918 locuitorii din Coșteiu de Sus l-au mandatat pe preotul Eugen Sudreșian să-i reprezinte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Parohia exista înainte de anul 1798, de când s-au păstrat primele matricole.
Potrivit documentelor, anul 1803 este anul înălțării bisericii de lemn, ctitorită de vrednicul preot martin Jucovici și vândută satului vecin Holdea, după ce a fost înălțată actuala biserică de zid între anii 1905-1908, cu dimensiunile, la sol, de 23.20 x 8.30 m, după planul întocmit de către Francisc/Ferencz Aladar.
La 1774, copiii din Coșteiu de Sus învățau la școala din Sintești, iar din 1781 documentele Primăriei Margina consemnează numele învățătorului Damian Nedelcovici la școala din Coștei, care în 1791 avea să devină școală de centru, unde învățau și elevii din Nemeșești și din Coșevița.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns