Așezări din Țara Făgetului (XLIX): Pădurani

Se situează în estul judeţului Timiş, la 8 km nord de Mănăştiur, reședință de comună și la 17 km nord-vest de oraşul Făget, în zona de tranziţie de la câmpie la deal (Dealurile Lipovei), satul fiind străbătut de pârâul cu acelaşi nume. Se învecinează la nord-est cu Bunea, la nord-vest cu Topla, la sud-vest cu Remetea Luncă, și la sud cu Răchita.

Numele vine de la pădurile din jur unde se refugiau sătenii (pădu-renii = oamenii de la pădure) în caz de primejdie. De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1506 Padurany, 1514-1516 Padurany, 1612 predium Kadurany < = Padurany >, Kaderani < = Padurany >, 1717 Faturany, 1723-25 Paduran, 1828, 1851 Padurâny, sec. XIX Maroserdöd.

Prima atestare documentară a satului Pădurani datează din 8 decembrie 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Mănăștiur, inclusiv Pădurani. În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător. La 24 mai 1596 principele Sigismund Bathory donează districtul Mănăştiur cu 31 de sate, printre care era și Pădurani, lui Ştefan Török (Turcu), ce va beneficia, alături de Valentin Török, de veniturile districtului, iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei donează satele districtului Mănăștiur lui Ștefan Bethlen. După cucerirea Banatului de către austrieci, localitatea Pădurani, cu 10 case, aparţine de districtul Făget.

În anul 1554 Păduraniul avea 12 de case, în 1569, 8 case, în 1579, 9 case, în 1717, 10 case și în 1776, 30 case. În anul 1869 avea 91 case și 470 locuitori, din care 468 români, în 1880 avea 81 case și 396 locuitori, din care 390 români; în 1900 avea 115 case și 498 locuitori, din care 381 români și 112 țigani; în 1910 avea 114 case și 548 locuitori, din care 545 români; în 1930 avea 544 locuitori, din care 540 români; în 1992 avea 107 locuitori, toți români; în 2002 avea 95 locuitori, dintre care 81 români; în 2011 avea 88 locuitori, din care 79 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolul XVI făcea parte din districtul Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Mureș. Din anul 1919 este comună arondată secretariatului cercual Dubești, plasa Bichiș, județul Caraș-Severin, iar după 1925 este comună în plasa Mureș, judeţul Severin până în anul 1942 când devine sat arondat comunei Remetea Luncă. Din anul 1950 este în continuare sat al comunei Remetea Luncă, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar după înființarea raionului Făget în anul 1952, devine sat al comunei Mănăștiur alături de Mănăștiur, Remetea Luncă și Topla. Din anul 1968 face parte din județul Timiș.

Prima biserică consemnată documentar era o biserică de lemn din anul 1757, care, la 1885, este reconstruită tot de lemn, dar mai încăpătoare, iar actuala biserică s-a zidit între anii 1948-1957. După 1774 copiii din Pădurani învățau la școala din Dubești, după 1791 la școala din Bunea, iar din 1817 la școala din localitate, învățător fiind Ioan Paulescu.