Se situează în estul judeţului Timiş, la poalele nordice ale masivului Poiana Ruscă, la 19 km de oraşul Făget. Se învecinează la nord cu Baloşeşti, la est cu Colonia Fabricii, la sud-est cu Luncanii de Sus şi la vest cu Gladna Română. Numele satului este de origine slavă, numindu-se iniţial Zolot, care vine de la slavul Zoloto, și înseamnă aur, dar cel mai probabil de la numele unui proprietar de teren, Zolt/Zoltan. La rândul său, acesta se trage din toponimul trac Zoltes care înseamnă aur, galben, auriu.
De-a lungul timpului, localitatea a avut mai multe denumiri: 1453-1454 poss. Zolthur, 1464 Zolth, 1599 villa Zolt, 1617 praedium Zolthul, 1717 Zoloda, 1828, 1851 Zold.
În anul 1453 regele Ladislau al V-lea a mandatat capitlul din Arad să introducă pe Ioan Huniade și pe cei doi fii ai săi proprietari ai districtelor românești Sugya, Suppan și Thwerd (Fârdea), din care făcea parte și satul Zolt, lucru realizat peste un an. Peste un deceniu, regele Matei Corvin a donat lui Petru Desy de Temeșel și lui Nicolae Balothai districtul Fârdea, împreună cu 16 localitățile aparținătoare, printre care și Zoltul. La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Fârdea, inclusiv satul Zolt, iar după moartea Beatricei, în 22 martie 1510 satul ajunge în proprietatea lui George de Brandeburg. La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani satul ajunge în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi, care în 1607 îl amanetează lui Pavel Keresztesi. Sub dominația habsburgică, Zoltul a fost inițial proprietate a erariului, după care a fost trecut în proprietatea lui Simeon Franges iar în 1860 a fost cumpărat de baronul Carol Billet.
În anul 1554 Zoltul avea 16 case, în 1569, 10 case, în 1579, 8 case, în 1717, 10 case și în 1776, 46 case. În anul 1869 avea 79 de case și 363 locuitori, din care 355 români, în 1880 avea 70 case și 350 locuitori, din care 342 români; în 1900 avea 70 case și 391 locuitori, din care 349 români; în 1910 avea 87 case și 414 locuitori, din care 392 români; în 1930 avea 374 locuitori, din care 373 ortodocși în 1992 avea 258 locuitori, din care 255 ortodocși; în 2002 avea 218 locuitori, toți români; în 2011 avea 194 locuitori, din care 187 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Thwrd (Fârdea), la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea acestuia în județele Caraș și Severin, în județul Severin. Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României satul aparține comunei Gladna Română, raionul Lugoj, iar din 1952 raionului Făget. În anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrative-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și se înființează județul Timiș, satul Zolt din comuna Fârdea este arondat acestui județ, situație care se menține și astăzi.
Prima biserică este menționată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, unde slujea în anul 1776 preotul Mihail Popovici. Actuala biserică a fost târnosită la 30 august 1936 de către Vasile Lazarescu, episcopul Caransebeșului, Corul „Ion Vidu” din Lugoj, dând răspunsurile liturgice. Prin rețeaua școlară prevăzută în anul 1774, localitatea Zolt era afiliată școlii de centru din Gladna. Afilierea este menționată și în 1785, cu toate că, până în acel an, nu se construise clădire școlară și nici nu există învățător. În 1791 situația este cu totul alta: Zolt, din filie apare cu școală de centru, iar Gladna, din localitate cu școli afiliate, devine afiliată școlii din Zolt, învățător fiind Ioan Prodanovici.
Dumitru TOMONI
Lasă un răspuns