Așezări din Țara Făgetului (LV): Remetea

Este situată în estul judeţului Timiş, la 3 km nord de Mănăştiur, reședință de comună, şi circa 14 km vest de oraşul Făget. Se învecinează la nord cu Topla, la est cu Pădurani, la sud cu Mănăştiur, la vest cu Cladova şi la nord-vest cu Ierşnic.

Atestat documentar în anul 1506, satul este consemnat în anul 1512 într-un registru al localităților aparținătoare domeniului Hunedoarei, sub numele de Remethe, având șapte iobagi și făcând parte din districtul Mănăștiur, fiind probabil întemeiat de către călugării de la mănăstirea din Mănăştiur. Toponimul amintește de remete (pustnic, sihastru, călugăr), iar așezarea satului în lunca Begheiului explică determinativul toponic luncă.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1514-1516 Remethe, 1690-1700 Remete, 1717 Remeta, 1785 Remeti, Remete Lunga, Remete Lunka, 1828 Remette Inferior, 1851 Also Remete, 1913 Hosszuremete, 1922 Remeta Lungă,1930 Remetea Luncă.

În anii 1514-1516 Remetea Luncă ajunge în stăpânirea lui Gheorghe de Bradenburg, soțul Beatricei de Frangepan, fosta soție a lui Ioan Corvinul, fiul lui Matia Corvin. În 1597 principele Sigismund Bathory donează satul lui Ştefan Török (Turcu), iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei îl donează lui Ștefan Bethlen.

În anul 1554 Remetea Luncă avea 15 case, în 1569, 11 case, în 1579, 14 case, în 1717, 15 case și în 1776, 69 case. În anul 1869 avea 131 case și 678 locuitori, din care 673 români, în 1880 avea 134 case și 608 locuitori, din care 587 români; în 1900 avea 157 case și 737 locuitori, din care 707 români; în 1910 avea 156 case și 719 locuitori, din care 682 români; în 1930 avea 642 locuitori, din care 637 români; în 1992 avea 418 locuitori, din care toți români; în 2002 avea 456 locuitori, din care toți români; în 2011 avea 436 locuitori, din care 421 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XVI-XVII făcea parte din districtul Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Bega. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Begheiu, fiind comună cu secretariat cercual pentru Remetea Lungă, Ierșnic și Răchita, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Făget. În 1950 este reședință de comună în raionul Lugoj, cuprinzând și satele: Pădurani și Topla, în 1952 este sat în comuna Mănăștiur, raionului Făget, iar din 1968 în județului Timiș.

Prima biserică consemnată documentar a fost ridicată în jurul anului 1746, în anul 1806, după mutarea satului de pe deal în lunca pârâului Topla s-a construit o altă biserică, tot din lemn, dar mai încăpătoare, iar biserica actuală a fost construită în anul 1937.

După anul 1774 copiii din Remetea învățau la școala confesională din Răchita, în 1791 învățau la școala din Leucușești, iar începând cu anul 1795 Remetea avea școală proprie.